Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Ponțian Papa și Sfîntul Hipolit
Pildă din Pateric. „Doi negustori erau foarte buni prieteni. Însă unul din ei era foarte bogat, iar celălat, mai puțin. Cel dintîi avea o femeie foarte frumoasă și înțeleaptă. Acestei femei i-a murit bărbatul și a rămas văduvă. Negustorul celălalt, văzînd frumusețea și înțelepciunea ei, dorea să o ia de soție. Dar se rușina să-i spună, ca nu cumva să nu accepte. Cu acestea în minte, el avea, totdeauna, gînd rău împotriva ei. Ea, înțeleaptă, a înțeles și, într-o zi, i-a spus: «Frate Simion, te văd tulburat, dar să-mi spui, fără nici o îndoială, cele ce poftești, și, de va fi cu putință, îți voi răspunde la tot ce dorești. Pînă la urmă, el i-a zis și a rugat-o să accepte să-i fie soție. Iar ea i-a răspuns: Dacă vei face cele ce-ți voi porunci, voi face și eu voia ta. Iar el i-a răspuns: orice-mi vei porunci, îndată voi face. Atunci, ea i-a spus: să mergi la casa ta și să nu guști nimic, pîna ce te voi chema. El, cu bucurie, a făgăduit să facă aceasta, însa ea nu-i dăduse o zi hotărîtă, cînd îl va chema. A trecut întîia, a doua și a treia zi, dar nu l-a chemat. Iar el, din dragoste, răbda. Într-a patra zi, a trimis la el veste să vina pe picioarele sale. Și, sprijinit, a venit. Ea gătise masa și patul, și i-a zis: „Iată masa”, iată și patul, ce poruncești mai întîi să faci? Atunci i-a zis: Miluiește-mă și-mi dă, mai întîi, să mănînc, că pier. Apoi i-a spus: iată, dacă ai flămînzit, m-ai uitat și pe mine și toate poftele și nu poftești decît numai să te saturi de pîine. Deci, cînd îți vor veni aceste gînduri, să primești acest fel de doctorie a postului și te vei izbăvi de tot gîndul viclean și rău. Să mă crezi, frate, că după moartea bărbatului meu, nici cu tine, nici cu altul nu mă voi însoți, ci, cu ajutorul Hristosului meu, voi petrece în curățenie.
Atunci s-a umilit omul acela și s-a minunat de curățenia ei și de mintea ei. Și i-a zis: „De vreme ce a binevoit Dumnezeu să mă mîntuiască pe mine, prin înțelepciunea ta, acum ce mă sfătuiești să fac?” Iar ea, cunoscîndu-și tinerețea și frumusețea, ca nu cumva și ea sa pătimească la fel, i-a zis lui: Socotesc că nu iubești pe nimeni, după Dumnezeu, ca pe mine, precum și eu, cu adevărat, după Dumnezeu, te iubesc. Dar avem porunca stăpînului nostru să-L urmăm mai presus de toate. El, îndată și-a împărțit bogăția la săraci și s-a dus în mănăstire și a petrecut acolo pînă la moarte, fiind călugăr iscusit. La fel și ea s-a dus la o mănăstire de fecioare și, plăcînd lui Dumnezeu, s-a mutat la viața veșnică. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns