Petru CIMPOIEȘU
De cîteva săptămîni, au invadat casele de schimb valutar, magazinele, agențiile imobiliare, iar pe străzi circulă în mașini „bengoase”, cu număr străin. Luna august e luna „stranierilor”, cum li se spune celor care muncesc în străinătate, prin analogie, probabil, cu porecla dată fotbaliștilor din campionatele străine. Este luna în care ei se întorc „acasă”, în care vin să-și vadă rudele și prietenii, să investească banii cîștigați și, de ce nu, să-și etaleze bunăstarea. Deși tot cu limba lată, de moldovean, unii au deja un aer mai occidental și chiar un ușor accent ciudat în vorbire. Se îmbracă altfel decît noi, se tund altfel, au alt miros. Simți, în preajma lor, că vin din altă lume. Gesturi reflexe abia sesizabile trădează obișnuințe noi, un alt fel de a privi lumea și probabil un mod ușor diferit de a gîndi. Desigur, nu toți sînt la fel. Nu vin toți din aceeași țară. Și nu au plecat toți „afară” cu gînduri bune. Unii au plecat la furat – deși se zice, nu-i așa, că și furatul e o muncă. Alții au plecat la cerșit. Totuși, furatul și cerșitul nu au concediu. Ceea ce ne îndreptățește să presupunem că cei care vin în august, cînd sînt concediile, vin de la muncă. Unii mai norocoși, alții mai puțin. Unii de la cules de căpșune, alții de pe șantiere de construcții, cîțiva din unități industriale. Luați laolaltă, constituie o veritabilă forță economică. Pe munca lor, intră anual în țară cîteva miliarde de euro. Pe munca lor, se laudă guvernanții cu creșterea depozitelor de valută ale Băncii Naționale, sau cu reducerea procentelor de șomaj. Mulți dintre ei au plecat din disperare, fiindcă aici nu-și mai găseau rostul. Mi se pare cinic să-ți construiești capital politic pe disperarea unor oameni.
Dar nu despre politicieni, vorbim acum, ci despre „stranieri”. Estimări oficiale arată că numărul românilor care trăiesc și lucrează în străinătate e de aproximativ două milioane. Aceleași estimări arată că numărul salariaților din România este cu puțin peste patru milioane. Ceea ce înseamnă că o treime din românii care muncesc s-au „specializat” pe munca în străinătate. Ei sînt adevărata imagine a României acolo, nu rețelele mafiote de proxeneți, nu țiganii cerșetori, nu hoții de mașini sau clonatorii de carduri, deși ziarele scriu mai cu seamă despre aceștia din urmă. În Italia, în Anglia, în Franța, în Spania sau în Germania, „stranierii” nu au un statut prea grozav, nici în comparație cu localnicii și nici în comparație cu ceilalți imigranți. Muncesc din greu, din zori pînă seara, pe un salariu mai degrabă mizerabil, totuși, la care în România nici n-ar fi putut visa. Numai ei știu ce eforturi trebuie să facă și, uneori, cîte umilințe trebuie să îndure, pentru a veni acasă, o dată pe an, cu fruntea sus. Pentru a fi invidiați de noi, ceștilalți, care trăim dintr-un salariu de cinci-zece ori mai mic.
De venirea „stranierilor” se bucură nu doar rudele sau prietenii, ci și patronii caselor de schimb valutar, cărora în august le crește deverul. Și patronii agențiilor imobiliare, care au mai mulți clienți. Comercianții au și ei un cîștig suplimentar cu această ocazie. Ba chiar și cei de la „pașapoarte” au niscai foloase… Prin urmare, cifrele de afaceri ale multor firme vor înregistra o creștere sensibilă, iar guvernanții ne vor anunța, cu vocea tremurînd de emoție, că în luna august principalii indicatori economici au cunoscut o creștere spectaculoasă. Domnul Adrian Năstase nu va pierde ocazia să repete că „economie duduie”, iar asta se datorează desigur PSD-ului.
La vremea aceea, „stranierii” se vor fi întors la locurile lor de muncă și e foarte probabil că nu le va păsa de ce-a mai zis sau a mai făcut cutare politician. Căci, de „afară”, lucrurile se văd altfel. Și poate vom constata noi înșine cam cum se văd cînd vor veni alegerile din noiembrie și cînd circa un milion de voturi vor veni „de afară”. Adică, de la oameni care au înțeles înseamnă capitalismul – în bine, și în rău. L-au învățat, cum se spune, pe propria piele!
Lasă un răspuns