România e țara tuturor anomaliilor. Am ajuns precum cîinii. Ne sfîșiem pentru o ciosvîrtă. Dacă guvernarea ar fi bună, am trăi și noi mai bine, nu ca acum. Cu toate promisiunile făcute, nu se mișcă nimic, nu simțim nici o îmbunătățire în viața noastră, care ni se degradează pe zi de trece. Ne simțim tot mai departe și mai înstrăinați de tot ce ne dorim să realizăm pentru noi și copiii noștri. Dar guvernanții prea ne batjocoresc și ne cred proști, deși ar fi trebuit să învețe ceva din lecția pe care i-a dat-o populația la alegerile din 1996. În noiembrie 2000, majoritatea populației l-a votat și pe Ion Iliescu și P.D.S.R.-ul, dar atunci nimeni n-a știut că sub sigla acestui partid se ascunde un nou P.C.R. care ne-a întors viața pe dos. Atunci spuneam că dacă vor fi aleși, vor aplica un program de politică socială. Dar după alegeri, acest capitol s-a uitat repede. Acum se face o politică anapoda și abuzivă. Dezmățul și prostituția politică au cuprins toate nivelurile, toate domeniile. Să nu fi avut specialiști care să-și impună punctul lor de vedere în conformitate cu toată știința lor de carte și, în definitiv, cu așteptările populației?
În realitate, cred că e vorba de cu totul altceva. Lumii întregi i se impune acum un singur model de dezvoltare. Există un centru unic de comandă, cu pîrghiile sale la vedere, gen Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, Uniunea Europeană, O.S.C.E. etc. Aceasta este starea de fapt a lumii în care trăim și care se pregătește pentru desăvîrșirea procesului de globalizare. Din cînd în cînd, mai sparg gheața boicotului mediatic unele știri sau reportaje despre demonstrațiile antiglobalizare, dar informațiile sînt din ce în ce mai slabe în comparație cu „forța de reacție rapidă” a organelor de represiune „democratică”. Cîteva întrebări se nasc, totuși, în mod legitim. Este bună globalizarea? Este rea? Este o fatalitate imposibil de evitat? Ce rol mai revine țărilor și popoarelor, într-o lume programată, dirijată și ținută sub control? Cine va conduce lumea globală și în ce scop? Cine va avea de cîștigat din toată afacerea asta (pentru că e o afacere, nu?), și cine a gîndit-o? Asemenea întrebări cred că s-au mai pus, dar nimeni nu a răspuns convingător, la nici una dintre ele. Nu știu de ce mă bate gîndul să fac o asociere într-o globalizare și, un verset din Apocalipsă, ce se referă la interdicția popoarelor de-a vinde, sau cumpăra, fără a avea „pecetea” cu semnul fatidic al fiarei, care are numărul 666!?… Deocamdată, tot ceea ce simțim noi este faptul că am fost luați de șuvoi. Să fie asta mîna destinului, sau voința guvernanților de-a înfeuda țara?
Într-o țară unde moneda națională a fost pulverizată, iar băncile au căzut una după alta, ca un castel din cărți de joc, constituie cea mai elocventă dovadă că exact asta se și cere de la noi, că joaca de-a bugetele, de-a strategiile și de-a asumarea răspunderii guvernamentale este o diversiune menită să distragă atenția poporului, să creeze iluzia unei democrații participative. Acum a început să se bată moneda pe introducerea „leului greu”, rezultat prin eliminarea cîtorva zerouri. În realitate, singurul zero care trebuie eliminat, este actualul guvern, care nu face o politică românească! Prosperitatea făgăduită este un port din ce în ce mai îndepărtat. Totul merge din rău în mai rău, iar rețeta „terapiei de șoc”, nu numai că nu ne-a vindecat, dar ne-a adus în stare de comă! Mai zilele trecute s-au scumpit din nou carburanții, fapt care nu-l va simți numai posesorii de mașini, ci toată populația țării, atît prin majorarea tarifelor la transport, cît și prin scumpirea tuturor produselor. Și cu toate astea, guvernanții mai au îndrăzneala să ne spună că inflația este ținută sub control! Ba ni se mai flutură și vestea că în curînd, prețul combustibililor, a energiei electrice și a celei termice trebuie să ajungă la nivelul celor din UE. Produsele alimentare vor avea aceeași soartă ca în Ungaria, dar veniturile noastre vor fi ca și cele de acum! Halal viață ne pregătiți, domnilor guvernanți! Putem noi să privim nepăsători la ravagiile provocate de avalanșa unei globalizări, care în loc să ne ajute, ne paralizează și ne vlăguiește puterea economică.
Nu forțați mîna destinului, domnilor guvernanți! Au mai forțat-o și alții și au sfîrșit rău!
Unii la jocuri de noroc și au rămas pe drumuri, ori s-au sinucis, iar alții în politică și au fost împușcați, deși… n-o meritau! Aceste lucruri n-ar trebui spuse, sau scrise, ci strigate de o mare de oameni, pînă ajung la urechile domnilor Iliescu și Năstase, care sînt preocupați doar de propriile lor imagini, îndepărtați iremediabil, de norod, de cei mulți și săraci, care în deznădejdea lor par a se dezumaniza! Iată subiecte la care ar trebui să mediteze politicienii, preoții, cărturarii, etc. Poporul trebuie ajutat să se regăsească și să intre în matca lui obișnuită, nu a globalizării! Poporul simte că se ruinează, este traumatizat de nevoi și scumpirile în lanț, este nefericit, debusolat și deznădăjduit! Cum să fie altfel, cînd peste tot vezi jale în casele oamenilor, pustiu în suflete și gol în buzunare? Grele vremuri pe biata noastră țară! Oare asta să fie… mîna destinului! (Aurel BERARU)
Lasă un răspuns