ACUZAȚII DIN TOATE PĂRȚILE Centrala de la Cluj a Băncii Transilvania, acuzată că a vrut să distrugă sucursala băcăuană

• Cristina Hermeziu, fost moderator de credite la sucursala băcăuană a Băncii Transilvania, spune că nu aveau voie să facă prelungiri ale liniilor de credit • fostul director al Societății de Asigurare-Reasigurare (SAR) Transilvania a primit ordine telefonic de la centru să încheie contracte de asigurare cu toți clienții băncii care luau credite fără să primească nici un fel de intrucțiuni scrise în privința obligațiilor părților

Cristina Hermeziu, fost moderator de credite al sucursalei băcăuane a Băncii Transilvania, a făcut, chiar aproape de finalul audierii sale, o declarație șocantă. Ea a spus că, la începutul anului 2002, toată activitatea de creditare era supervizată de un inspector de la centrală, care avea ordin clar să nu acorde nici o prelungire a liniilor de credit ajunse la scadență. În felul acesta, multe dintre societățile care aveau credite au intrat în colaps financiar, iar de aici pînă la degringolada care a dus la arestarea lor din toamna anului trecut nu a mai fost decît un pas.

După ce judecătorii au cerut amănunte despre toate contractele de împrumut pe care le-a moderat, Cristina Hermeziu a mai spus că prejudiciul băncii se datorează faptului că nu s-a trecut la executarea rapidă a garanțiilor, dar și proastei colaborări a centralei cu mai toți clienții sucursalei. Ea a declarat că tot timpul a lucrat într-o atmosferă tensionată și și sub presiune, „atmosferă ce era dată atît de conducerea de la Cluj, cît și de cea a sucursalei”. Ce a urmat a uimit însă pe toată lumea prezentă în sală la audieri. Conform procedurilor, după audierea unei părți dintr-un proces, celelalte părți implicate în cauză îi pot pune întrebări care să lămurească o anumită situație. Așa s-a întîmplat și acum. Georgeta Pricopoaea, un alt fost moderator în bancă, i-a cerut Cristinei Hermeziu să precizeze cum se desfășurau ședintele Comitetului de Credit și Risc (CCR) ale sucursalei la începutul anului 2002. În aceste ședințe, precizăm, se discutau și se aprobau împrumuturile, prelungirile sau eșalonările la plată ale clienților băncii. Cristina Hermeziu a explicat că toate aceste ședințe se țineau în prezența unui inspector de la Cluj, care nu a admis nici o prelungire a liniilor de credit. „Din ianuarie 2002, la ședințele CCR asista inspectorul Bodea, care nu a admis nici o cerere de prelungire a rambursării ratelor scadente la liniile de credit, obligîndu-ne să refacem referatele, prin care să cerem trecerea lor la restanțieri. Am fost de față odată, cînd i-a rupt un referat de prelungire doamnei Pricopoaea, că nu se mai acceptă de acum nici o cerere de prelungire, pentru că inteționează să se facă cuțenie în Bacău. Precizez că în luna februarie, marea majoritate a societăților care aveau linii de credit ajunseseră la scadență și pentru toate ni s-a impus să solicităm trecerea lor la restanță. Consider că aceasta era o indicație clară de la centrala Băncii Transilvania de a vedea distrusă sucursala Bacău. În mod normal, în condițiile în care o societate avea linie de credit și făcea cerere de prelungire, aceasta îi este aprobată pentru o perioadă de șase sau trei luni, și abia apoi urmează trecerea ei la restanțe”, a spus Cristina Hermeziu. Ea a recunoscut că au fost și excepții, cîteva societăți importante, cu un rulaj mare prin bancă, fiind singurele care au benefiat de prelungiri la plată în acea perioadă.

Contracte de asigurare pe bandă rulantă

În cea de-a doua parte a zilei, judecătorii au început audierea fostului director al Societății de Asigurare-Reasigurare (SAR) Transilvania, Vasile Munteanu. El a spus că toate contractele de asigurare a garanțiilor depuse de clienții băncii pentru împrumuturile luate erau făcute pe baza normelor generale de asiguare, deoarece centrala de la Cluj a SAR nu i-a pus niciodată la dispoziție normele interne. „Aveam un manual după care ne ghidam în privința normelor generale de asigurare. În ceea ce privește clienții băncii, am primit ordin telefonic de la directorul de vînzări de la Cluj să închei contractele de asigurare cesionate în favoarea băncii pe baza unei convenții încheiate între Banca Transilvania și SAR. Am cerut să mi se transmită acest document, ca să știu care erau obligațiile părților contractante, dar nici pînă la arestarea mea nu am primit acest act. Cred că nici acum cei de la SAR Bacău nu sînt în posesia unui asemenea document”, a precizat Munteanu.

Societățile luau împrumuturi pe care le girau cu diferite bunuri. Obligatoriu, însă, acestea trebuiau să fie asigurate. Această asigurare se făcea la SAR Bacău, care este membră a Grupului Financiar Banca Transilvania. Contractele de asigurări cesionate, de care vorbește fostul director al SAR Bacău, sînt acelea prin care în caz că bunului asigurat i se întîmplă ceva și este deteriorat sau distrus, asigurarea nu este plătită clientului, ci băncii de la care a luat împrumut și pentru care a girat cu bunul respectiv. Conform politicii după care a funcționat întreaga activitate a sucursalei băcăuane, clientului trebuiau să i se asigure toate condițiile pentru a-l determina să devină client fidel al băncii. Așa se face că SAR Bacău trebuia să accepte ca sumele pentru care se asigura un bun să fie achitate în rate. De multe ori, clienții care asigurau bunurile girate pentru împrumuturi nu mai plăteau decî t prima de asigurare, iar directorului, deși nu intra în atribuțiile sale de serviciu, nu-i rămînea decît să alerge la conducerea sucursalei cu lista restanțierolor în mînă și să-i ceară ajutorul directoarei. „Au fost cazuri în care de față cu mine dădea personal telefon la clienți și le cerea să vină să-și achite rata de asigurare. Nu pot spune că n-am găsit înțelegere la doamna Negoiță”, a precizat Munteanu. El a adăugat că probleme la încasarea ratelor au început să apară în lunile iunie – iulie 2001 și că avea în subordine doar trei inspectori pentru tot județul. Ar mai fi de menționat că toate aceste contracte de asigurare cesionate erau întocmite de salariații SAR, fără ca ei să primească vreun comision din această activitate. (Mirela ROMANEȚ)