Ștefan RADU
Există o stringentă nevoie de a se înființa o instituție similară cu OPC pentru a preveni falsurile electorale, vînzarea minciunilor pe post de programe de guvernare, a promisiunilor deșănțate cu etichetă de politică socială. „Partide fantomă” (similare în comportament precum firmele numite astfel) lansează produse expirate, reciclează politicieni compromiși ani la rînd, repuși în raft ca delicatese de marcă. Unii, care pînă mai ieri trăgeau țepe colegilor de afaceri, acum cerșesc voturi din strana demo-creștinismului de mahala. Pupă părțile intime ale dușmanilor înfierați altădată și scuipă mîna care i-a scos din mocirlă. În ajun de campanie electorală, există o adevărată inflație de figuri contrafăcute. Cine ne apără pe noi, alegătorii, de asemenea „mărfuri politice” cu etichete gata să se deslipească la prima adiere de interese personale?
Oficiul pentru Protecția Alegătorului poate fi singura structură capabilă să salubrizeze viciatul mediu politic românesc. Ar fi o instituție menită să facă loc unei raze de lumină în catacombele aranjamentelor politico-mafiote impămîntenite pe la noi. De unde să înceapă? De la traseiștii cărora li s-a îngroșat obrazul de la cîte etichete doctrinare au schimbat. Cleiul uscat în straturi le asigură protecția necesară pentru a nu fi afectați de vreo remușcare. Ar fi, apoi, escrocii și piticaniile semidocte care, după ce au făcut bani prin metode doar de ei știute (și neanchetate de Poliție), și-au cumpărat partide, funcții de parlamentari și influență în administrația centrală. Acum se prezintă ca politicieni curați, neverificați la conducerea țării, uitînd că sînt creația fostelor guvernări. Alții au nevoie de imunitatea pentru a evita anchetele penale și plata pentru fapte despre care refuză să vorbească.
Însă nu doar la nivel individual sînt probleme de calitate. Pe tejgheaua electorală, formațiunile „lustruiesc” falsurile printr-un mecanism pe care l-au acceptat în deplină libertate. Toate marile patide clamează dorința lor de reformare. Ciudat este că păstrează figurile compromise, cele care au dat tunuri de sute și mii de miliarde de lei bugetului național, care și-au ascuns averile prin paradisuri fiscale și acum finanțează campaniile. În prim-plan, extrem de active, se află și personajele care l-au slujit pe Ceaușescu, au executat ordinele Securității sau ale „aparatului de partid”, iar acum organizează scena politică a României. Ăstora, pe șest, li s-a modificat termenul de valabilitate de vreo două-trei ori încît acum miroase pestilențial în jurul lor. Nici un nas mai fin nu reacționează?!… Stau ascunși printre „ciubucele” adormite în loja opoziției, personaje care se țin scai de funcțiile penibile ocupate la filialele locale, acolo unde și-au promovat fiii, cumnații și prietenii de chermeze, oameni buni să-i suțină, cu votul lor, pe la conferințe și congrese. „Brenduri” precum cele de „naționalist”, „social-democrat”, demo-creștin”, „liberal” sau „socialist” au fost lipite pe ambalajele străvezii ale unor indivizi fără vreo credință, fără vreun principiu doctrinar. Culoarea „staniolului” se schimbă în funcție de cererea de pe piața electorală: vor alegătorii o conducere de dreapta, socialistul de ieri devine brusc naționalist-justițiar. Antisemitul decide să-și pună tichiuță pe creștet și să accepte circumcizia ca sacrificiu pe altarul interesului de moment… Asemenea personaje trebuie pedepsite în temeiul legii privind drepturile intelectuale pentru jicnirea continuă a inteligenței acestui popor. Pușcăria este prea puțin: corectă ar fi aducerea lor la statutul de simpli cetățeni obligați să trăiască după regulile pe care chiar ei le-au impus în societatea românească postrevoluționară. Oricum, cred că a venit vremea să fie curățate galantarele politice de mizeria care atentează la sănătatea morală a țării.
Lasă un răspuns