Rromii de la Bacioi trăiesc într-o sărăcie lucie

• singura „hrană” – apa de la fîntînă

Există în județul Bacău un loc care, se poate spune, este încărcat de muzică. Nu prin farmecul lui, cît mai ales prin faptul că zona concentrează cei mai mulți muzicanți pe metrul pătrat. Cine nu a auzit, oare, de satul Bacioi, renumit pentru lăutarii lui, solicitați să cînte la nunți, botezuri și alte petreceri, ori chiar la înmormîntări ale etniei. Arta de a mînui țambalul, vioara sau toba s-a transmis aici din generație în generație, formațiile de lăutari din acest sat fiind cele mai căutate la asemenea evenimente. Dar, din păcate, tot din tată în fiu, la Bacioi, s-a moștenit și o cruntă sărăcie. Cele peste 3.000 de suflete, cîte numără această localitate, considerată cea mai mare comunitate de rromi din Moldova, trăiesc și acum, la început de Mileniu III, ca în Evul Mediu. Trecătorului, sosit pentru prima dată pe aceste meleaguri, i se dezvăluie un tablou dezolant. Puțini din cei ce compun comunitatea locuiesc în condiții cît de cît civilizate. Cei mai mulți își duc traiul în cocioabe, fără curent electric, fără minimum de condiții.

Ulița, locul de joacă pentru copii

E ora prînzului. Pe ulițele satului este mare animație. Copii de-o șchioapă ori ceva mai răsăriți se joacă în colbul drumului, aleargă unul după celălalt sau se hîrjonesc cu potăile care nu sunt puține la număr. De fapt, pentru mulți bătătura gospodăriei s-a mutat pe uliță. Aici, își petrec ziua, de dimineața pînă seara. Toamna, pe la porțile caselor poți vedea doar femei, cu cîte un cîrd de copii după ele, ori bătrîni. Pentru că marea majoritate a bărbaților în această perioadă sunt plecați la scos de cartofi în Harghita sau Covasna. Muncesc pentru cîțiva saci din care mănîncă apoi cu întreaga familie toată iarna. În sat foarte puțini au terenuri agricole. Cei mai mulți nu au nici o palmă de pămînt sau doar atît cît înconjoară gospodăria. În casa familiei Chiriac lipsa celor necesare traiului se vede încă din stradă. Din gardul gospodăriei în care stau patru familii, cu 14 membri, au mai rămas puține bețe. Celelalte au fost folosite la pregătirea hranei, pentru că lemnele de foc sînt foarte scumpe și banii la fel… la vedere.

Casa stă să se dărîme

Bojdeuca din paiantă a lui Laurențiu Chiriac abia se ține pe picioare. Un umăr mai puternic ar putea oricînd să o dărîme. Varul și tencuiala de sub streașină au dispărut de multă vreme. În locul lor au fost bătute șipci după care au fost îngrămădite preșuri. În mijlocul bucătăriei în locul sobei se vede un morman de moloz. Din cele două camere ale casei, doar una este locuibilă. Singurul mobilier al camerei sînt două paturi mari, o masă, o sobă și un televizor. Acesta este, de fapt, un simplu obiect de decor pentru că gospodăria este lipsită de curent electric. În această încăpere se înghesuie nu mai puțin de zece persoane, soții Chiriac și cei opt copii ai lor, cu vîrste cuprinse între cinci și 19 ani. Acum spațiul a devenit mai larg. Capul familiei, în vîrstă de 42 de ani, se află în spital. „Are ciroză cu lichid și l-au internat ca să i-l scoată, ne spune Clemansa Chiriac, soția. Nu o mai duce mult. Aș fi umblat cu el pe la doctori, dar nu am nici un ban. Trăim toți din alocația copiilor”. În jurul femeii s-au adunat mai mulți copii. Mezina familiei, Petronela, duce pe umăr un fel de saca, un băț de capetele căruia atîrnă două PET-uri tăiate la gură pline cu apă. Le cară de la fîntîna din vale. Lîngă ea stă zgribulită Georgiana, sora ei, în vîrstă de șapte ani. Își ține mîna stîngă înfășurată în niște cîrpe. Are o arsură destul de urîtă, dar mama ei nu-i dă nici o importanță. În altă casă din aceeași curte soțul Lenuței Chiriac zace în pat, după cum spune femeia, pentru că a ridicat la bușteni în pădure în schimbul unei căruțe de lemne.

Cu un copil mort și datori, vînduți

Asupra familiei Viziteu s-a abătut, însă, o nenorocire și mai mare. La sfîrșitul lunii iunie, băiatul cel mare, în vîrstă de 19 ani, s-a prăpădit pe neașteptate. „În urmă cu două luni l-am internat la Bacău, pentru că era foarte palid și slăbit. L-au găsit cu leucemie. Pînă atunci a fost perfect sănătos. L-au trimis la Fundeni, dar la vreo două săptămîni de la internare a murit. Nu știu cum de s-a întîmplat așa ceva”, se întreabă Catrina Viziteu, mama celui decedat, și izbucnește în plîns. Femeia ține în brațe un copil în fașă, de numai două luni. De fusta ei se agață cu disperare un alt ghemotoc de numai doi ani. Întinde spre ea o nucă și face semne în legea ei că vrea să o spargă. După ce a obținut ce a vrut fuge departe de ceilalți puști pentru a nu-i fura bunătatea de mîncare. Cei doi micuți nu sînt singurii copii ai familiei Viziteu. Ea are de hrănit nouă guri. Maria Șerban, una dintre vecine, îmi șoptește că nici mama și nici copiii nu au mîncat nimic de dimineață. „S-au îndatorat prin sat pentru a-și salva băiatul, declară Maria Șerban. Au vîndut tot din casă și din ogradă. Au de plătit peste 15 milioane de lei. Nu au avut bani nici pentru înmormîntarea lui. Am umblat eu și alte vecine prin sat să strîngem bani. Ne-am dus și la tîrg la Adjud. Am reușit să adunăm șase milioane de lei. Unii au dat cîte cinci ori 10 mii de lei, alții, mai barosani, au scos din buzunar și cîte 150 mii”.

În casă, și ziua este beznă

Și după înmormîntare viața pentru cei nouă membri ai familiei este un chin. Trăiesc din alocația copiilor și ajutorul social care vine foarte rar. De cînd s-au copt fructele, cît este ziua de mare copiii umblă după ele prin livezi pentru a-și umple stomacul. De altfel, în gospodărie nici nu au ce face. În casă este tot timpul beznă, fie noapte, fie zi. Ferestrele de la cele două camere nu au cercevele, iar în locul geamului sînt bătute scînduri. Casa nu este racordată la stîlpul de curent electric. În interior, prin întuneric se pot distinge vag două paturi și o masă. Nici urmă de șifonier, dulap ori bufet de bucătărie. Cîteva haine doar.

Din toată sărăcia, o cameră este ținută pentru morți

În gospodăria lui Ion Mihai, însă, pare a fi mai multă fericire. În curtea casei, într-un coteț, lipsit de acoperiș, sînt doi godaci. Asemenea animale nu găsești în multe gospodării. Aici nu se văd nici măcar păsări. Dar și în gospodăria lui Ion Mihai sunt multe guri de hrănit. Din cei doi porci se vor înfrupta 11 persoane, cel puțin. Acestea stau într-un chiler și două camere. Familia ar fi și mai numeroasă, dar doi copii au fost dați la stat. Cu alții cinci, acum, au rămas bunicii, Ion și Vasilica Mihai. „Așa sîntem noi, țiganii, îi tragem pe toți copiii după noi, ne spune bătrîna. Noi ne-am retras în chiler și i-am lăsat pe cei doi fii ai noștri cu nevestele și copiii lor în cele două camere. Mai avem una, dar o ținem numai pentru ca să fim puși acolo pe laiță cînd vom muri”.

Din curte, mizeria este aruncată pe uliță

Deși modest îmbrăcați, bătrînii Mihai și nepoții lor sînt destul de curați. Impresie pe care nu o dă, însă, și localitatea. Pe orice uliță te-ai duce peste tot vezi numai mizerie. Tot ce unora nu le-a mai trebuit prin curte au aruncat în drum: coceni, crengi, ambalaje, chiar și balega de la vitele din grajd. „Am trecut pe la ei și săptămîna trecută și i-am atenționat să strîngă toate gunoaiele, dar degeaba, nu înțeleg, ne spune Mariana Podaru, viceprimarul comunei, care ne-a însoțit în periplul nostru prin sat. I-am amenințat și cu amenda. Dar rămînem numai cu atît pentru că de unde să o plătească? Nu au nici după ce bea apă”.

Un sugar a degerat la nuntă

Cu asemenea comportamente se luptă nu numai administrația locală. De patru ani, de cînd asigură asistența medicală a comunității, dr.Ovidiu Bibire, medic de familie, se străduiește din răsputeri să-i schimbe mentalitatea acesteia. Totuși, în cele mai multe cazuri efortul lui a dat roade. „Unii sînt foarte simțiți, afirmă medicul. Chiar dacă au cîte un pampers pentru copil, îl spală înainte de a veni cu acesta la mine, la consultație. Nu am avut niciodată conflicte cu ei. De multe ori se lucrează mai bine cu rromii decît cu ceilalți”. Pînă a ajunge aici, însă, medicul a trecut prin situații destul de dramatice. „Într-o iarnă o familie s-a dus la o nuntă în altă localitate și l-a luat cu ea și pe copilul ei, abia născut, își amintește medicul. Fiind foarte frig, copilului i-au degerat piciorușele. A venit cu el la mine, dar cînd i-am spus mamei că trebuie să-l internăm, a refuzat să meargă cu el la spital. Foarte greu am convins-o să plece. Pînă la urmă, din fericire, a fost vindecat, astfel că nu a fost nevoie să-i fie tăiate degetele”.

Peste 40 de copii nu au identitate

Dar cele mai mari dificultăți sînt întîmpinate de medic din cauza faptului că mulți copii de rromi nu au certificat de naștere. Din cei 110 sugari luați în evidență, aproximativ 40 nu au acest act. „Le-am făcut fișă, le dau lapte praf, dar eu îmi asum o responsabilitate, astfel, declară medicul. Unde mai pun că nici nu sînt plătit de Casa de Asigurări de Sănătate pentru ei”. Și acesta nu este singurul inconvenient. În această vară, doctorul Bibire a fost pus într-o situație extremă generată de același fenomen. Un copil de patru luni, dintr-o familie de rromi, mort în spital nu a putut fi luat acasă din aceeași cauză. Familia s-a prezentat să-i ceară medicului de familie să-i facă, retroactiv, certificat de naștere, dar surpriză! „Am constatat că mama, la rîndul ei, nu are buletin de identitate. A trebuit să-i rog pe cei de la morga spitalului să țină cadavrul pînă ce mama și-a făcut buletin, pentru că familia amenința că-l ia, îl taie bucăți și-l îngroapă în grădină. După aceea, am fost nevoit eu să-l transport cu mașina pînă în Bacioi, acasă la familie”.

Gravidele nu vor la medic

Dar cu mentalitatea femeilor este cel mai greu de lucrat. În prezent, la cabinetul medical sînt în evidență 21 de gravide, dar numărul lor este mult mai mare, în realitate. „Multe, deși le-am atenționat că trebuie să se prezinte la noi din prima lună de sarcină, nu au venit deloc, declară dr.Bibire. Sînt numeroase cazurile cînd nasc acasă. Am fost chemat odată la o naștere și cînd am ajuns acolo femeia născuse deja. Cine credeți că i-a tăiat ombilicul nou-născutului? Fetița cea mare a familiei, care nu avea mai mult de 10 ani!. Nu am găsit, din păcate, un instrument pentru a le determina să procedeze așa cum trebuie”.

Sugarii sînt alimentați cu fasole și cîrnați

Dar unele mame nu țin cont nici de alte sfaturi. Unele, deși primesc pentru sugarii lor lapte praf, le dau acestora, la numai 2-3 luni de viață, mîncare de fasole și, cînd au, chiar și cîrnați. Mai mult decît atît, unele îi lasă singuri în casă, nesupravegheați. „M-am dus la o familie pentru a-i vaccina copilul și l-am găsit în casă doar pe el, își amintește doctorul Bibire. Am stat mai mult de o oră pînă ce a venit mama”. Cei mai mulți copii sînt lăsați, mai ales pe perioada verii, în grija bătrînilor, deși unii dintre aceștia au suferit un accident vascular cerebral. Cu toate acestea, de la începutul anului și pînă în prezent, în comună, nu s-a înregistrat nici un deces în rîndul copiilor în vîrstă de zero-un an. „Țiganii, totuși, au o capacitate de a se adapta și de a se autoconserva de neimaginat”, conchide doctorul Bibire.

Toate vin de la sărăcie

Toate aceste aspecte sînt puse de medicii comunei, Ovidiu Bibire și Radu Rachieru (venit aici în urmă cu patru luni), pe seama nivelului de trai extrem de scăzut al comunității de rromi. „Marea majoritate a familiilor de rromi sînt foarte necăjite, apreciază și doctorul Rachieru. Sînt bătrîni de 80 de ani care nu au nici un venit. Este unul Răducanu, de exemplu, astmatic, care nu are bani nici să meargă la oraș să-și cumpere spray-ul, darămite să mai aibă suma necesară și pentru acesta”. Și cei care au o pensie, venitul lor nu înseamnă aproape nimic. Au pensii de ceape care nu depășesc 400.000 lei. Niculina Frunză, în vîrstă de 59 de ani, operată de colecist, nu se bucură nici măcar de o asemenea sumă. „Nu am pămînt și nici pensie, ni se plînge femeia. Noroc că mă mai ajută copiii. Ei mi-au dat bani ca să-mi cumpăr acest medicament pentru perfuzie. M-a costat 900.000 de lei”. Femeia ține strîns în mînă cutia cu fiole. Așteaptă să intre la medic ca să-i administreze tratamentul. Mulți, însă, nu au această șansă. Peste 300 din locuitori sînt în evidență cu boli cardio-vasculare, aproximativ 60 suferă de hepatită cronică sau ciroză. Alții, destul de mulți la număr, au, cu siguranță, reumatism articular acut. Pentru a li se pune acest diagnostic, însă, ei trebuie să facă tot felul de investigații paraclinice. Or, acestea se efectuează la un laborator de analize medicale, care, se știe, are un fond limitat pentru acordarea de gratuități. Ceea ce înseamnă că bolnavii ar trebui să plătească serviciile medicale prestate. În aceste condiții este evident că ei renunță.

Cabinetele medicale ca pentru bogați

Trebuie să remarcăm, totuși, că măcar la cabinetul medical li se oferă servicii de calitate. Cînd a fost preluat de doctorul Bibire fostul dispensar, unde funcționează acum cele două cabinete, nu avea apă curentă și nici grup sanitar. „Pînă și scările de la intrare erau deteriorate de-ți rupeai gîtul pe ele”, susține medicul Bibire. Cu timpul, din venitul lui doctorul a renovat toate încăperile, a pus gresie, faianță, a amenajat și o baie, și o bucătărie. A modernizat, practic, toate spațiile. În plus, s-a dotat cu electrocardiograf, glucometru și un calmostim (aparat de calmat durerile). La rîndul lui, doctorul Rachieru a venit cu un electrocardiograf performant, el avînd și competență în ecografie. De mai multă vreme, în fiecare zi de luni, SC Medica SA Bacău se deplasează în comună cu o farmacie mobilă pentru a elibera localnicilor rețete compensate sau gratuite.

Nivelul de trai, adversarul medicilor

„Dar toate acestea nu rezolvă mare lucru, dacă starea materială a rromilor rămîne neschimbată, consideră doctorul Bibire. Pentru că nu au resurse financiare, cei mai mulți ni se adresează în ultima clipă, mai mult morți, decît vii”. Însuși primarul comunei, Iorgu Pușcașu, recunoaște că în satul Bacioi sînt cele mai multe familii sărace. O dovedește faptul că din cele 480 de dosare pentru acordarea ajutorului social peste 300 sînt ale unor familii de rromi. Sînt familii numeroase, cu 6-7-8 copii. Și nu s-ar zice că ele nu se străduiesc să iasă din această stare. O declară chiar primarul comunei. „Tinerii încearcă și pleacă la muncă în afară, o parte dintre ei rămîn pe loc și se ocupă cu muzica. Alții iau în arendă teren și îl cultivă. Dar cei mai mulți se duc la munci agricole. Toată vara stau în Insula Mare a Brăilei. Apoi se întorc pentru a merge în Harghita sau Covasna la cules cartofi. Revin spre iarnă și pînă în primăvară trăiesc din ce au agonisit, pentru că după ce vine frigul nu mai au unde munci”.

Ajutorul social, o iluzie

Toți așteaptă să primească ajutorul social, ajutor care ajunge din ce în ce mai rar la ei. „Acum mi s-au repartizat de la Consiliul Județean pentru a treia oară pe acest an banii pentru ajutor, afirmă Iorgu Pușcașu. Este vorba de 364 milioane lei. Cu această sumă nu acopăr nici jumătate din necesar. Practic, pentru fiecare lună este nevoie de o asemenea sumă, ca să rezolv toate cele 480 de cazuri”. Așa stînd lucrurile, celor necăjiți nu le rămîne decît să moară de foame sau, dacă îi țin puterile, să plece în lume după o bucată de pîine. (Elena ȚINTARU, Fotografii: Liviu MAFTEI)