Rafo Onești șantajează creditorii să-i accepte planul de reorganizare

• creditorii lui Rafo trebuie să accepte conversia datoriilor în acțiuni • aceasta este cea mai importantă măsură prevăzută de planul de reorganizare propus spre aprobarea creditorilor Rafo • o altă măsură radicală ar fi aceea a absorbției Carom de către rafinăria oneșteană • datoriile totale ale rafinăriei la ora actuală ajung la peste 19.000 de miliarde de lei • un eventual refuz al planului de reorganizare din partea creditorilor ar duce la intrarea în procedura falimentului pentru Rafo • în aceste condiții, creditorii și-ar putea recupera cel mult 12 la sută din datorii • Corneliu Iacobov susține că închiderea rafinăriei ar avea efecte negative în plan social și economic

Planul de reorganizare depus de Rafo Onești la dosarul Tribunalului Bacău pune față în față două situații deloc atrăgătoare pentru creditorii săi: fie acceptă transformarea datoriilor în acțiuni, fie rafinăria intră în faliment și apoi în lichidare. Chiar și numai în acest mod dacă este pusă problema, și creditorii tot ar fi înclinați către prima variantă. Altfel spus, se încearcă un fel de șantaj al creditorilor, pentru că în cazul în care ei nu acceptă planul de reorganizare nu vor putea să-și recupereze decît cel mult 10 la sută din datorii. Pe de cealalată parte, creditorilor care au de recuperat bani de la Rafo li se prezintă, frumos ambalată, și cealalată parte menită să îi încînte și să determine votul pozitiv al planului de reorganizare: lor li se mai spune limpede că dacă acceptă conversia datoriilor în acțiuni își vor putea recupera peste 98 la sută din bani. Potrivit legilor în vigoare, un plan de reorganizare este depus de o societate care a fost declarată de judecători în stare de insolvență sau incapacitate de plată și pe baza acestuia să se încerce o altă abordare managerială a activității firmei respective, abordare menită să o scoată din datorii și să o pună pe linia de plutire în doi ani.

Conversia în acțiuni este condiționată de fuziunea dintre Rafo și Carom

Un lucru pe care însă conducerea rafinăriei îl trece oarecum în plan secund se referă la faptul că transformarea datoriilor în acțiuni nu poate avea loc decît după fuziunea Carom cu Rafo, fabrica de cauciuc sintetic urmînd să fie absorbită de rafinărie. Asta înseamnă că ceea ce nu au reușit patronii să obțină cu aprobarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) s-ar putea pune în practică cu ajutorul creditorilor. Situația este puțin mai delicată în momentul de față, întrucît și Ministerul Finanțelor a decis să atace frontal chestiunea și a depus deja opoziție la aceeași intenție de fuziune dintre Rafo și Carom. Acest lucru a dus la ideea, de neacceptat pentru sindicaliști, că aceeași atitudine ar putea s-o aibă fiscul și față de planul de reorganizare care se bazează exact pe cele două componente: fuziunea cu Carom și apoi conversia în acțiuni a datoriilor. Stingerea pasivului, sau mai pe românește spus, achitarea datoriilor, presupune, în condițiile în care se aprobă planul de reorganizare, o perioadă de grație de șase luni începînd cu luna noiembrie 2004. De asemenea, creditorii ale căror datorii nu depășesc 10 la sută din cele 19.000 de miliarde de lei pe care le are Rafo de achitat, vor fi plătiți în integralitate. Pentru ceilalți se propune transformarea datoriilor în acțiuni, operațiune care ar trebui finalizată pînă la sfîrșitul lunii martie 2005.

Salariații vor primi doar zece la sută din ce li se cuvine

Nu toți creditorii Rafo vor fi tratați cu mănuși, așa cum este cazul SNP Petrom sau Ministerului Finanțelor. O parte dintre ei, cei care au preluat datoriile Rafo de la alții, vor primi doar 20 la sută din valoarea acestora, iar salariații și mai puțin, doar zece la sută. Este clar că în aceste condiții administratorii Rafo mizează pe faptul că salariații nu vor face prea multă vîlvă, atîta timp cît cealalată alternativă ar duce la închiderea rafinăriei și a pierderii locurilor de muncă. Cei mai vitregiți vor fi acționarii care nu vor primi nici un leu din cele aproape trei miliarde de lei care li s-ar fi cuvenit. „Totalul datoriilor înscrise în planul de reorganizare se ridică la 19.242 de miliarde de lei, din care s-a prognozat să se plătească în următorii doi ani 98,47 la sută”, se arată în planul de reorganizare.

Principalul acționar ar deveni statul, prin Ministerul Finanțelor

Administratorul judiciar apreciază că planul de reorganizare are șanse reale de realizare în următorii doi ani cu respectarea următoarelor condiții: convertirea datoriilor în acțiuni și transformarea creditorilor în acționari, pierderea care va rezulta în prima perioadă să fie suportată de acționarul majoritar prin aportul de capital social și alinierea prețurilor la cele practicate în Uniunea Europeană. Dacă se aprobă planul de reorganizare depus de Rafo, cele mai multe acțiuni le-ar dobîndi Ministerul Finanațelor, care pentru o datorie de peste 8.000 de miliarde de lei ar căpăta un procent de peste 42 la sută. Pe locul doi s-ar situa, surprinzător, Faber Invest & Trade, firmă care se ocupă de aprovizioanarea și distribuția produselor Rafo peste hotare și al cărei reprezentant este Toader Găureanu, fostul director al Rafo de pe vremea lui Corneliu Iacobov. Aceasta are de recuperat o creanță de peste 5.000 de miliarde de lei și ar intra în posesia a peste 26,5 la sută din acțiuni. Pe locul doi s-ar situa SNP Petrom cu aproape 11,9 la sută din acțiuni, apoi VGB Oil cu peste opt la sută din acțiuni, Vama Iași cu un procent suprinzător de 5,8 la sută din acțiuni, firmele lui Ovidiu Tender care ar mai deține 3,6 la sută din acțiuni și pe unul din ultimele locuri AVAS, care pentru cele 181 de miliarde de lei pe care le mai are de primit de la Rafo s-ar alege cu aproape unu la sută din acțiuni.

Iacobov: „Nu mai am nici un amestec în rafinărie”

Prin lege, administratorul judiciar era obligat să nominalizeze responsabilul pentru starea de insolvență a societății. Administratorul judiciar, numit de instanță, firma Sierra Quadrant s-a achitat de obligație, dar tot fără să scoată vreun vinovat în față. Potrivit raportului acestuia starea actuală a Rafo se datorează atît unor cauze externe cum ar fi aceea de concurență neloaială practicată de SNP Petrom cît și unor cauze interne, datorate managementului neperformant din perioada 2001 – 2003. Numai că fostul administrator al societății nu mai poate fi nominalizat drept vinovat întrucît o Adunare Generală a Acționarilor (AGA), ținută la finele lunii aprilie 2004 l-a scăpat pe acesta de răspundere. „Prin AGA din 28 aprilie 2004, fostul administrator al societății a fost descărcat de gestiune, ceea ce potrivit legii constituie și descărcare de răspundere. Prin prisma dispozițiilor legale planul de reorganizare nu poate prevedea o descărcare de răspundere a fostei administrații, această sarcină revenindu-le organelor care aplică procedura, respectiv judecătorul sindic și administratorul judiciar”, arată actuala conducere a Rafo. În acest fel sarcina nominalizării unui vinovat se aruncă în cîrca judecătorului sindic, dacă acest lucru se va petrece vreodată. Corneliu Iacobov spune că, în acest moment, el nu mai are nici un amestec la rafinărie, pentru că și-a vîndut acțiunile. El este convins însă, că cei care vor să închidă rafinăria probabil că au o variantă: „Fie vor să taie Rafo și să o dea la fier vechi, fie intenționează să schimbe managementul și să aducă pe altcineva”, crede Iacobov. Fostul patron este de părere, însă, că închiderea rafinăriei care datorează statului 8.000 de miliarde de lei ar fi o mare eroare. „Nu este bine, pentru oamenii care lucrează acolo, pentru bugetul de stat și pentru județul Bacău. Ar trebui avute în vedere sumele pe care rafinăria le plătește lunar la finanțe, societățile care lucrează pe orizontală și soarta a peste 3.000 de muncitori”, a declarat Iacobov. Iar închiderea unuia dintre cei mai mari datornici la bugetul statului, în prag de campanie electorală, este pentru PSD un lux pe care este greu de crezut că și-l va permite pînă pe 25 noiembrie. (Mirela ROMANEȚ, Nicoleta BICHESCU)