Copilul nimănui

• mama vitregă l-a aruncat în drum pe Gelu Huțanu și nu vrea nici în ruptul capului să-l vadă în familia ei • copilul locuiește de unul singur într-o cocioabă, departe de locuința parinților • tatăl lui nu poate renunța la nevasta posesivă și acceptă situația în care se află copilul, deși recunoaște că Geluțu ar trebui să stea cu el • profesorii spun că băiatul este foarte bun la carte și ar trebui dat la liceu, să scape de mama vitregă, care-i cheltuie alocația și-l snopește în bătaie

De la școală am aflat că Geluțu este un copil inteligent, cuminte și dornic să învețe. Are note foarte bune la toate obiectele și nu a făcut niciodată probleme. A ajuns în clasa a opta fiind cel mai bun din clasă. „Este un copil chinuit. E mare păcat de el pentru că, dacă va continua să trăiască astfel, se va pierde. Geluțu este un elev care ar trebui să ajungă la liceu, pentru că are un cap extraordinar. Cineva să-l ia de acolo și să-l ducă într-un mediu mai bun, unde să poată să se dezvolte”, a spus Doina Curbăt, diriginta băiatului. Luni, băiatul nu s-a dus la școală pentru că nu a avut cine să-l trezească de dimineață. Drumul spre școală este lung și anevoios. Dacă nu se trezește devreme, nu mai are șanse să ajungă la prima oră la școală.

Ca să intri în adăpostul lui Geluțu trebuie să tragi o imensă poartă din lemn ce culisează pe un buștean înfipt în pamînt. Nu este ușor să intri în camera băiatului, pentru că un cîine negru se repede imediat la cei nepoftiți. E gardianul lui Geluțu Huțanu, un copil mărunțel, cu ochi ageri și cercetători. Nu pare prea încîntat de vizită și nici nu este prea comunicativ. Cînd ne vede, o zbughește în dosul casei. „Vai de capul lui săracul, îi este frică de maică-sa, care l-a bătut de l-a nimicit și pînă la urmă l-a azvîrlit pe uliță”, ne explică o vecină inimoasă, care l-a convins să stea de vorbă cu noi.

Dialogul cu el a fost scurt și rapid. Am aflat că îi place istoria, geografia și sportul. De pe niște scînduri cu pretenție de dulap a luat manualul de istorie și l-a deschis la lecția despre omul medieval, ca să ne arate ce a citit el ultima oară. Spune că își dorește din tot sufletul să aibă ocazia să comenteze meciuri de fotbal cînd va fi mare. E prea mic ca să își dea seama că pentru a ajunge ceea ce își dorește are nevoie, mai ales, de o familie care să îl ajute să-și vadă visul cu ochii.

Cărțile sînt frumos așezate pe raft, deși camera în care se adăpostește de frig și noapte este greu de numit locuință. Un ceaun gol sfidează strachina de făină de pe pat, un borcan cu un conținut de o culoare îndoielnică stă pe un colț de sobă, iar hainele murdare se lăfăie într-un colț, uitate acolo poate de luni. Nimeni nu mai are și grija asta. Singura dovadă că pe acolo a mai trecut cineva este o lădiță de castraveți obosiți. Este incredibil cum un copil poate să se descurce singur în asemenea condiții. Geluțu vrea totuși să pară bărbat și spune că se descurcă el. Are 13 ani, dar nu-i dai mai mult de 10. E un băiețaș pricăjit, cu o bluză cu două numere mai mare, care nu a mai făcut de mult cunoștință cu săpunul.

Nu vrea să spună prea multe despre mama lui vitregă. Tremură și se uită pe ferestra bicisnică spre ulița pe care o mînă de oameni se adunaseră în cerc să vorbească. Se vede clar că îi este frică să zică ceva la adresa ei. Gura satului spune că-i vai și amar de el dacă îndrăznește să o supere, dar mai ales că băiatului i-ar fi milă de tatăl lui, care vine pe ascuns pe la el și îi mai aduce de mîncare. Pentru că văd că băiatului nu-i este deloc pe plac subiectul, aduc vorba de poză. Cînd scaiul de la husa aparatului se desprinde de cealaltă parte, iar zgomotul îi atrage atenția, puștiul se face nevăzut într-o clipă.

Mama vitregă nu vrea să-l vadă în ochi pe Geluțu

Îl las pe băiat și mă îndrept spre locuința mamei. Coliba în care locuiește el se află în Obîrșia, în timp ce casa părinților e în alt sat, Slobozia. În poarta casei iese o femeie de 35 de ani cu mîinile încrucișate. Vorbește mult și aproape incoerent. Debitul verbal al acesteia nu-i dă nici o șansă bărbatului ei să intervină. Este mai în vîrstă decît ea și aprope că plînge cînd aude de Geluțu. „Sub nici o formă nu mai intră în casa mea. Ce, vreți să mă violeze mai tîrziu? Eu nu vreau să mă văd la televizor”, argumentează ea. Replica vine brutal și dezarmant. „E nebună. Nu-l primește pentru că nu-l poate suferi. Dar mai bine să nu vină, că îl smintește în bătaie”, intervine o femeie de pe drum.

Daniela Huțu stă în poartă cu un zîmbet agățat în colțul gurii. Repetă obsesiv că mai bine se desparte de bărbat decît să intre copilul în casa ei. Aflăm că ea însăși mai are un copil pe care l-a exilat la părinții ei. „L-am trimis acolo pentru că așa m-am înțeles cu soțul meu. Nici cu al meu, nici cu al lui”, și-a prezentat ea soluția. Replicile îi vin de-a valma. Ba își plînge propria soartă, ba sare ca un arc ori de cîte ori aude de copilul bărbatului ei. Ajunge chiar să se laude că ea este cea care l-a făcut să învețe bine, articulîndu-i zilnic batăi peste bătăi. „Nu îl poate suferi. Am scandal mereu cu ea din cauza asta. Ultima dată nu i-au ieșit la număr borcanele cu zacuscă și a sărit la mine că de ce i-am dus lui Geluțu un borcan. Dar îi place să îi cheltuie ajutorul social”, se lamentează tatăl băiatului.

Cei doi au un copil comun de nici un anișor, care doarme înfofolit pe mijlocul patului, între două perne. Acesta îi are lîngă el pe cei doi părinți care i-au dat viață. Alți doi copii stau pe unde-apucă. Unul dintre ei stă singur cuc în condiții greu de imaginat pentru un om al secolului XXI. Nu are nici ce mînca. Are doar vise. „Geluțu? Îi năcăjît săracu’. Faceți ceva pentru el”, ne-a spus ceva mai tîrziu un bătrîn ce trecea agale pe uliță.

Lăsăm în urmă satul și nefericirea unui băiețaș de la țară. Bacăul e la cîteva zeci de kilometri, dar la sute de ani lumină de condițiile în care un copil visează să fie ascultat la radio sau la televizor, comentînd meciuri de fotbal. (Bianca TOMESCU)