Aurel BERARU
În artă, ca și în literatură, kitsch-ul reprezintă lucrările cele mai slabe din punct de vedere artistic, lipsite de aura, dacă nu a geniului, cel puțin a creatorului cu har. Kitsch-ul e considerat vulgar, fățarnic, încrezut, stupid, robit celui mai jalnic gust și făcut de rîs cu orice ocazie. Ce ne facem, însă, că nu s-a mulțumit numai cu aceste domenii de activitate și a pătruns și în politică. Mai ales în cea românească și cu precădere în cea a Puterii. Am spus „a Puterii” deoarece ea deține toate pîrghiile mecanismului „fabricării” legilor, care nu rareori ocolesc Parlamentul, devenit în ultimul timp o floare decorativă, dar foarte costisitoare, pe firmamentul țării.
Se spune că politica unui guvern dacă nu este în rezonanță cu viața de zi cu zi a celor guvernați, înseamnă că nu este o politică bună, ci doar una de dragul de-a fi la putere cu orice preț. Așa cum vedem că se-ntîmplă la noi, de cîtva timp. Una se spune și alta se face. Și uite-așa au apărut kitsch-urile politice. Prin demagogie. Deci prin minciună. Nu mai departe, zilele trecute într-un ziar local apărea o informație pentru uzul diabeticilor, în care se spunea că începînd cu 1 noiembrie medicamentele gratuite pentru aceștia se vor elibera la spitalele la care sînt arondați, fără a mai fi nevoie să vină la Bacău, așa cum s-a procedat în ultimele luni. Ei bine, la Spitalul Municipal Moinești nici pe 6 noiembrie nu venise nici un medicament și nu se știa nici cine trebuie să le ridice de la Bacău pentru a le distribui, organizarea acestei operațiuni revenindu-i C.J.A.S. Bacău, sau Direcției de Sănătate. Deci, încă o minciună adăugată la răboj. Cu toate acestea, cultul personalității premierului și șefului P.S.D. se revarsă în valuri, zi și noapte, pe toate canalele de televiziune, la Radio și în presă, fără să-i pese de anatema aruncată de majoritatea alegătorilor, pentru corupție, iresponsabilitate și batjocură la adresa unui popor înfometat.
În toate localitățile țării sînt oameni care abia se mai tîrăsc de la frigiderul gol pînă la caloriferul rece. Sute de muncitori sînt azvîrliți zilnic în șomaj, unii intră în greva foamei, iar alții sînt scoși în stradă pentru neplata facturilor la întreținere. Copiii se încălzesc la lumînări, iar cei scoși în stradă își fac lecțiile și dorm în frig, acoperiți cu o folie de P.V.C. De fapt, România a ajuns un fel de „Fetița cu chibrituri”, din basmul lui Andersen, dar visează la U.E. în timp ce poate intra în comă.
Nu se poate spune că în alte țări nu ar fi mizerie. Dar la noi degradarea vieții s-a accelerat, atîngînd cote înfricoșătoare!
Atmosfera politică din țara noastră a devenit un coșmar. Trăim într-o lume sfîșiată de patimi politice. Marțea trecută, toată țara a fost martora unui penibil „spectacol” dat de un parlamentar în Camera Deputaților, de care mie mi-e rușine, pentru că este deputat P.S.D. care la viitoarele alegeri vrea să fie primar de Moinești. Asupra acestui caz eu nu mai comentez. În „Viețile celor 12 cezari”, Suetonius pomenește de „Cloaca Maximă” – canalul colector al murdăriilor Romei. Tare mi-e teamă că țara noastră a moștenit de la Mica Romă numai această „Cloacă Maximă”, fiindcă ce altceva a ajuns politica românească decît o imensă cloacă, în care mișună fauna prostituatelor politice și a infractorilor de mii de miliarde? Mai știu că la noi totul e de vînzare. De la ochi și rinichi, pînă la conștiințe de politicieni. Toată atmosfera este sinistră, are un singur numitor: kitsch-ul politic pe care-l practică cei care ne conduc, fără să ne ofere nici o rază de speranță!
Lasă un răspuns