Valeriu TRAIAN
Săptămîna 3 – 9 noiembrie a.c. s-ar fi scurs în monotonia ploioasă, cu „stropi de tină, guturai”, cum spune poetul, dacă n-ar fi fost cîteva evenimente politice și sportive care să ridice puțin pleoapa de pe ochiul somnolent al românului aflat într-o tranziție parcă fără sfîrșit, fără orizont și fără speranță.
Bruxelles-ul și Moscova și-au dat mîna pentru un simultan cu o Românie sortită să stea cu picioarele pînă la genunchi în mocirla orezăriei revoluției culturale chineze din era maoistă. La Bruxelles s-a publicat Raportul de țară 2003 în care referirile la România au fost ambalate cu grijă în celofan și staniol frumos colorate. Pentru retardați și cele mai stupide obiecte, prezentate în ambalaje colorate, par bijuterii veritabile. Mai ales cînd dăruitorul are tupeul să spună că ceea ce vezi nu-i ceea ce vezi, ci ceea ce el spune că trebuie să vezi. Așa se face că toată lumea a înțeles una și anume că economia de piață din țara noastră e socotită un fenomen în devenire, adică posibil într-un viitor incert și aceasta numai cu condiția respectării sau îndeplinirii unei lungi liste de sarcini. Primul- ministru, ca un băiețaș imberb, încă purtător de pantaloni scurți, se dă de-a tumba să ne convingă de contrariul a ceea ce toată lumea știe ce este de fapt. D-l Năstase se comportă în politică la fel ca fanii dinamoviști, susținînd valoarea în ciuda evidenței.
Săptămîna la care ne referim i-a oferit primului-ministru două subiecte grase pentru PSD și domnia-sa, dar bicisnice pentru noi și țară. Subiecte care l-au făcut să-și umfle pieptul de mîndrie pesedistă. Unul este cel amintit, echivalînd cu „mai paște, murgule, iarbă verde”, iar cel de-al doilea se referă la primirea în Internaționala Socialistă, care nu-i altceva decît o recunoaștere pe plan internațional a descinderii din PCR, pe care evenimentele din 1989 l-au scos din vechea Internațională Comunistă. Singurul oponent a fost Băsescu și PD-ul, care își trage seva tot din marsupiul comunist. Urît din partea lui că a jucat rolul de Gică contra! Ce beneficiu are România de la Internaționala Socialistă, numai domnii Năstase și Băsescu știu. În afară de un evident orgoliu de partid socialist nu credem să însemne și altceva. Ba, vă cer scuze, era să uit. Internaționala Socialistă, sora geamănă a Internaționalei Comuniste este școala unde se învață politica clientelară, școala minciunii și demagogiei, a fraudelor electorale, a statisticilor citite pe dos, a promisiunilor nerușinate pentru îmbrobodirea foștilor ceapiști, a făloșeniei prezentării celor mai neînsemnate realizări ca evenimente epocale și multe alte rele pe care ne îngrozim să le mai înșirăm. Iată pentru ce se umflă în pene președintele pesedist și se laudă că a reușit marea victorie a intrării în conclavul socialist internațional. Îl poate face invidios și impresiona pe Vladimir Voronin, pe noi nu!
Și Ion Andone, cu dinamoviștii săi s-a dus la Moscova declarînd că se duce să nu ia gol. N-a luat gol, a luat goluri, și nu puține, pe care le-ar mai putea anula în partida retur, nu multe, patru… Este scorul încasat de Guvernul pesedisto-udemerist la Bruxelles. Patru mari puncte neîndeplinite pentru a putea primi calificativul de economie de piață funcțională. Corupția, justiția, administrația, birocrația; și, am adăuga noi, minciuna de partid – stat care face ravagii în țară, dar care nu prinde la Uniunea Europeană, ăștia nu pot fi păcăliți.
În ceea ce ne privește nici noi nu mai puten fi păcăliți. Numai că PSD secondat de UDMR face politica clientelară, avantajoasă doar pentru baronii (a se citi pungașii) de provincie care susțin cu bani negri partidul și vîrfurile conducătoare. Pînă cînd?, se tot întreabă cu disperare românul. Noi credem că pînă la viitoarele alegeri, cu condiția ca Europa (dar nu cea socialistă) să monitorizeze cu severitate scrutinul. Dacă se va întîmpla ca la Referendumul Constituției, înseamnă că speranțele noastre vor fi îngropate pentru alți patru ani. Dacă tot veni vorba de Referendum aș vrea să amintesc cititorului că raportarea prezenței la urne în ziua de 19 octombrie, orele 18 se cifra în jur de 30%. Eu am votat la ora 19,20. Secția de votare era populată doar de oficiali. Pe pagina pe care eram notat, mai erau la acea oră bifate numai trei persoane, între care una era soția mea, care votase cu o zi înainte. Din curiozitate gazetărească m-am deplasat la încă trei secții de votare, din locuri diferite ale orașului, fiind cu mașina. Depun, sub jurămînt, mărturie că aceeași liniște domnea pretutindeni. Nu-i firesc să mă întreb, și odată cu mine toată lumea de bună credință din această țară, cum a fost posibil ca în două ore să vină la urne tot atîția votanți cît în două zile? Sîntem, nu-i așa, în țara tuturor minunilor!
Aminteam mai sus de minciuna guvernamentală. Se tot vorbește de creșterea economică între 4 și 5 la sută. Se vorbește, de asemenea, de reducerea inflației; de creșterea veniturilor populației (nu se spune ale cărei părți din populație); de reducerea prețurilor și mă opresc. Din 2000 încoace prețul gazelor a depășit majorarea de 100%; energia electrică este într-o cursă de urmărire a gazelor; carburanții s-au scumpit vertiginos; carnea de toate felurile a ajuns la prețuri de obiecte de lux, în timp ce producătorului i se dă un preț de batjocură; pîinea și-a dublat prețul, brînzeturile și produsele din carne (cu soia cît cuprinde) au prețuri prohibitive. Să luăm exemple și din alte domenii: serviciile, materialele de construcții, transportul în comun; ziarele, cartea, încălțămintea pentru copii; taxele de tot felul, amenzile și impozitele, ce să mai vorbim, toate cunosc doar vectorul arătat de săgeata liberală, adică spre infinit. Unde vede Guvernul creșterea nivelului de trai? Se ghidează după cîteva sute de fii de bani – gata care fac întreceri auto – moto nocturne, sfidînd lumea? Cum s-a străduit (îi garantez că fără succes) d-l A. Năstase să ne demonstreze că Raportul de țară al UE este unul pozitiv, la fel, d-l Tănăsescu, ministrul Finanțelor, pe un post de televiziune a încercat să demonstreze că în România, ale cărei finanțe sînt guvernate de domnia sa, se poate trăi decent cu un venit de două milioane și jumătate de lei lunar. Se poate tot așa cum poate Dinamo să se califice în turul al treilea în dauna spartacilor moscoviți. Ceea ce n-a reușit d-l Tănăsescu să demonstreze, va reuși Dinamo, cu condiția să aducă în teren pe Foresta Fălticeni (absurd, evident).
Încercăm să facem haz de necaz în buna tradiție românească, dar, cum sună o veche zicală, purceaua e moartă în coteț. Facem o ultimă referință la sport și vom aminti de vorba unui hîtru de la Valea lui Ion, care spunea că România va intra în UE atunci cînd echipele de club din spațiul mioritic se vor lupta de la egal la egal cu echipele lui Mutu și Chivu. Ce-i drept nu-i strîmb, măcar aici nu-i loc de minciună, domnilor guvernanți PSD. Se joacă pe puncte și pe eliminare. Vin alegerile!
Lasă un răspuns