Valeriu TRAIAN
Să nu mi se ia în nume de rău dacă am plagiat (de fapt, am adaptat) titlul unui roman al unui cunoscut scriitor siberian: „Bani pentru Maria”. Posibilul titlu mi s-a părut potrivit, prin asociere, imediat ce l-am auzit de curînd pe d-l Dan Matei Agathon cerînd bani pentru partidul său, moștenitor al celor mai bune tradiții revoluționare de la partidul-mamă – P.C.R. Cînd spun partid-mamă nu am neapărat în vedere că d-l Agathon a fost și este copilul de suflet al „cabinetului 2”, ucenicind la politica dictatorială pe care, se pare, și-a însușit-o fără fisuri. Dacă am această părere vinovat se face personajul în cauză pentru că toate intervențiile sale au tonalități imperative, de directive – porunci de la care membrii de partid, odată ce le aud, nu se mai pot abate. Părerile lui sînt deciziile partidului-stat. Iar deciziile acestuia nu pot fi nesocotite, așa cum nu scăpai de cotizația la P.C.R. Partidul-mamă al tov. Agathon avea, nu-i vorbă, destule surse de finanțare: erau gospodăriile de partid, erau tot felul de organizații comerciale (în special de comerț exterior, care lucrau sub acoperire, am dreptate, domule Cataramă?) care, deși lucrau în pagubă pentru țară, aduceau mari venituri partidului și unora dintre cei mai fideli slujitori. Și să nu mai uităm că avea puteri discreționare asupra întregii bogății a țării, necunoscută populației sub nici o formă.
În prezent este legea finanțării partidelor politice. Legea care a făcut la un moment dat ca acestea să prolifereze în România, mîndră de democrația ei pluripartidistă, ca într-o comedie bufă. Unii erau interesați numai de bani și, cînd și cînd, de cîte un scandal sau protocol cu porcoaie de bucate și rîuri de băutură. Alții, cu banii bugetului, și-au întărit structurile, fără să fie partide înscrise legal la tribunal, doar în postura de uniuni, numite impropriu democratice, care nu fac decît să submineze adevărata democrație și unitatea statului. Așa se face că la un moment dat au fost vreo douăzeci de candidați pentru Cotroceni și tot pe-atîția pentru postul de primar general al Capitalei. Candidaturile pentru Senat și Camera Deputaților erau la fel de numeroase pentru că aici atotbiruitoare era lista de partid.
Ajunși în acest punct ne apropiem de tema – țintă a acestor rînduri, care, avem certitudinea, vor supăra pe mulți. De fapt, asta și vrem, doar s-o auzi odată și vocea țării: nu mai vrea alegeri pe liste de partid, fie el la putere sau în opoziție. De ce nu se renunță la procedeu? Foarte simplu. Lista echivalează cu sute de milioane și miliarde de lei aruncate în campania electorală. Deși politica continuă să fie urmașă fidelă a celei comuniste și ceaușiste, campaniile electorale pe banii populației îndobitocite de sărăcie și promiscuitate se vor de tip american. Ultima apariție pe ecran a lui D.M. Agathon a avut acest scop: să ceară bani de la membrii partidului pentru susținerea apropiatei campanii electorale. Bani pentru P.S.D., bani pentru d-l Năstase, țintaș la Cotroceni. De unde atîta bănet de la membrii unui partid social-democrat, presupus a fi alcătuit din oameni săraci? Campania din 2000 a născocit „Clubul ’75”. Un englez ar crede că e vorba de un loc unde pot petrece, fie bărbații, fie femeile, fie laolaltă, cu gin și cafele sau ceaiuri aromate o după-amiază de spleen… Nu. Clubul ’75. Un cuvînt și o cifră. Cuvîntul e o mască, fără semnificație. Cifra este ce este. Cred că ați ghicit: 75 este cifra minimă a milioanelor donate către copilul pecereului, născut din incest. Membrii așa-zisului club sînt de toată mîna: borfași, bișnițari, spărgători în țară și străinătate, hoți de mașini, contrabandiști cu țigări și băuturi alcoolice, speculanți, devalizatori de bănci, evazioniști fiscali, promotori ai economiei subterane, spoliatori a tot ce mai este întreprindere de stat sau regie autonome etc. D-l Năstase încă neagă existența baronilor locali. Mă gîndesc la faptul că titlul de baron este, totuși, unul nobiliar și d-l Năstase, sufletist cum este, știindu-i borfași refuză să-i numească baroni. Făcînd asocierile care se impun între colecta de bani de la subsolul societății și votul pe lista de partid, la care mai ales P.S.D. nu vrea să renunțe, avem ecuația gata. Senatul și Camera Deputaților sînt populate cu al-de Triță Făniță, Culiță Tărîță, Mischie, Oprișan, iar Guvernul cu Cozmînci, Miki Șpagă, cu Beuran, cu Fănel, Puwaci, cu justițiari corupți și incompetenți, cu o administrație de Afganistan, cu un popor mituit cu te-miri-ce și mai nimica pentru a-și da votul, cu o țară în care corupția întrece orice imaginație, din care pricină nu poate fi recunoscută, cu oricîtă bunăvoință, economia de piață funcțională și toate relele care atîrnă de gîtul bietului popor român ca niște ghiulele, care-l fac din ce în ce mai deznădăjduit, mai fără voință, mai departe ca niciodată în istoria lui de respectul pentru muncă și valorile ei.
Bani pentru partid, strigă în transă d-l Agathon, secretarul general al partidului d-lui Năstase. E banul la putere. Se spune că România a redevenit țară capitalistă. Noi vă spunem clar: decît capitaliști de soiul celor enumerați, nai bine fără. Să sperăm că în ciuda banilor adunați pentru Năstase, în viitorul apropiat se va schimba cu adevărat ceva și se va începe cu o curățenie generală. Măcar de-ar fi!
Lasă un răspuns