Ștefan RADU
Acum, cînd scriu aceste rînduri, buletinele de știri anunță atentat după atentat la Istanbul. Numărul morților crește de la o oră la alta. Vecinii noștri bulgari au intrat în alertă maximă deoarece există informații credibile că următoarele ținte vor fi la Sofia și București. Politicienii noștri par neîncrezători. Ei îi sfătuiesc pe jurnaliști să nu inducă panică în rîndul românilor. Dinspre Guvern și Serviciul Român de Informații nu răzbate nici o veste, însă par a fi singurele instituții care au luat în serios amenințarea. Statutul de aliați fideli ai Statelor Unite în ciudatele conflicte din Orientul Mijlociu ne face extrem de interesanți pentru mișcările teroriste islamiste. Încă o dată se demonstrează faptul că războiul în care am intrat de bună voie, neinvitați, se poartă în tranșee atipice, fără infanteriști, cu victime neinstruite și credule. Spun asta deoarece pericolul nu-i paște pe cei instruiți – soldați și ofițeri care și-au asumat profesia – și bine informați, ci pe oamenii de rînd prezenți în locul nepotrivit la momentul nepotrivit. În Turcia au murit oameni aflați la supermarket sau pe stradă, neimplicați direct în marile jocuri politice ale acestui început de mileniu. Dintr-o lipsă de prudență cu adevărat condamnabilă, în deceniul din urmă, nici o autoritate nu s-a mai interesat de pregătirea românilor pentru situații speciale. În ceea ce privește pregătirea pentru protecția informațională, haosul este absolut. Cine are curajul astăzi să ceară cetățenilor să colaboreze cu SRI sau cu structurile informative ale Poliției? Ideea de a informa autoritățile atunci cînd observi ceva ce iese din obișnuit, cînd ai impresia că vecinul sau colegul de serviciu se ocupă cu acțiuni ce pun în pericol comunitatea, că în vecinătate locuiesc străini ciudați este confundată cu îndemnul la turnătorie. Obsesia că serviciile speciale sînt instituții malefice, într-un continuu război cu cetățenul este, iată, păguboasă, în cazul în care – Doamne ferește! – se vor produce atentate și în România. După o asemenea tragedie, sînt sigur că majoritatea dintre noi vom învinui serviciile de informații și Poliția că nu și-au îndeplinit misiunile pentru care sînt plătite. Însă nu trebuie să uităm că în lupta pentru asigurarea protecției populației, instituțiile enumerate nu pot acționa eficient de unele singure, fără sprijinul celor pe care îi apără. Nici un sistem de apărare nu este eficient doar în sine. La Londra, s-au cheltuit cinci milioane de lire sterline pentru asigurarea dispozitivului pe perioada vizitei lui Bush, însă cîțiva ziariști au demonstrat fragilitatea acestor proceduri.
Dacă am ales să luptăm împotriva organizațiilor teroriste, dacă am trimis soldați pentru a le distruge cuiburile la ele acasă, atunci să nu excludem existența pericolului ca în propria noastră curte să se deschidă un front nemilos. Marele păcat este că românii s-au trezit puși în fața faptului împlinit, informația venindu-le abia după ce politicienii ne-au trimis la război. Acum avem datoria să luptăm. Bilanțul îl vom face după ce unii vor cîștiga și alții vor pierde. Nu numai noi sîntem nemulțumiți de situația în care am fost vîrîți. În capitala Marii Britanii, ieri a fost consemnată cea mai mare demonstrație împotriva unui șef de stat străin aflat în vizită la Regină. Bush a descoperit, la Londra, adevărat cîmp de război, extrem de ostil. Protestul englezilor arată că și pe alte meridiane există o anume ruptură între guvernanți și guvernați. Însă asta, oare, cu ce ne poate ajuta?!
Lasă un răspuns