SINAXAR Sinaxar creștin – ortodox și romano – catolic

Pomenirea Sfintei Mucenițe Cecilia și a Sfinților Mucenici Valerian și Tiburtie

Acești Sfinți au trăit pe vremea împăratului Alexandru Sever. Sfînta Cecilia s-a născut la Roma, din părinți păgîni. Cînd a auzit de propovăduirea Evangheliei, ea a crezut în Hristos și s-a gîndit să nu se mărite, ci să se păzească curată, închinîndu-și fecioria lui Hristos. Fără voia ei, părinții au căsătorit-o cu un tînăr necredincios, Valerian. Încă din prima zi de căsătorie, Sfînta Cecilia i-a spus soțului gîndul său și a reușit să-l înduplece să creadă în Hristos. Amîndoi au primit apoi Sfîntul Botez din mîinile Sfîntului Urban, episcopul Romei, într-una din catacombele Romei, unde se adunau pe atunci creștinii. La rîndul său, Valerian și-a convins fratele, Tiburtie, să devină creștin. În scurt timp, Valerian și Tiburtie au devenit vestiți pentu rmilostenia lor față de săraci. Au fost pîrîți romanilor că sînt creștini. Au fost prinși și duși înaintea guvernatorului cetății. Sfinții au recunoscut că ei cred în Hristos, fapt pentru care au fost dați în seama comandantului pentru a li se tăia capetele. Acesta a văzut îngeri purtînd la cer sufletele celor doi Sfinți Mucenici și a crezut și el în Hristos. Sfînta Cecilia a fost închisă într-o baie foarte tare înfierbîntată și lăsată acolo vreme de trei zile. Pentru că nu a pățit nimic, guvernatorul a dat poruncă să i se taie capul. Sfînta Cecilia a fost înmormîntată în cimitirul Calist din Roma.

Duminică, 23 noiembrie

Sinaxar creștin – ortodox

Sfîntul Amfilohie, episcopul Iconiei

Sfîntul Amfilohie s-a născut în Capadochia, în jurul anului 340, și a strălucit prin înțelepciunea și cunoștințele sale în timpul împăraților Valentin și Valens. A trăit în aceeași vreme cu Sfîntul Vasilie cel Mare și cu Sfîntul Grigorie de Nazianz, deși era mult mai tînăr decît ei, și a avut legături de prietenie cu ei. Din tinerețe a îmbrățișat cariera de judecător, fiind respectat și iubit pentru cinstea și bunătatea sa. În anul 373, la îndemnul Sfintului Grigorie de Nazianz, a părăsit lumea și s-a retras, cu tatăl său, într-un ținut îndepărtat din Capadochia, o pustietate numită Oziz, unde a studiat Sfintele Scripturi. De teamă să nu fie ales episcop, a părăsit Capadochia și s-a așezat în Iconia. Acolo nu era nici un păstor de suflete și, la stăruințele poporului, a fost hirotonit episcop în anul 374, primind o scrisoare de încurajare și îndreptar de lucru din partea Sfîntului Vasilie.

Sfîntul Amfilohie s-a dovedit un viteaz cuvîntător, apărînd și întărind

dreapta credință, motiv pentru care a avut de răbdat multe necazuri

din partea împăratului eretic Valens. A luat parte la cel de al doilea

Sinod Ecumenic, ținut la Constantinopol, arătîndu-se unul dintre

mărturisitorii credinței Bisericii.

Sinaxar romano – catolic

Pomenirea Sfîntului Clement

Sfîntul Clement era roman și a fost adus la credință de marii

Apostoli Petru și Pavel, de la care a învățat credința în Hristos. A fost al treilea episcop al Romei. A stat cu vrednicie pe scaunul Romei vreme de aproape zece ani. În timpul acesta, a avut loc o mare dezbinare în Biserica din Corint. Mulți credinicioși s-au răzvrătit împotriva preoților și i-au alungat. Atunci, Sfîntul Clement, în numele Bisericii din Roma, a scris corintenilor o epistolă, în anul 96. A fost citită în bisericile din Corint și toți credincioșii și-au recunoscut greșeala. Astfel, ei s-au întors la calea cea dreaptă, de la care se abătuseră, făcînd pace în Biserica lui Dumnezeu.

Tradiția Bisericii ne spune că Sfîntul Clement a murit mucenic. El și-a atras răzbunarea împăratului Nerva, deoarece a convertit-o la creștinism pe soția unui mare funcționar. Împăratul l-a acuzat de vrăjitorie și seducere și a fost surghiunit într-o cetate îndepărtată numită Cherson (Crimeea). Deși zona era secetoasă, prin rugăciune, Clement a făcut să izvorască apă dintr-o piatră. Comandantul gărzii a văzut cele întîmplate și a crezut că are în față un vrăjitor, fapt pentru care Sfîntul Clement a fost osîndit să fie aruncat în mare, legîndu-i-se de gît o ancoră de corabie. Spre uimirea tuturor, marea s-a retras și creștinii au luat trupul veneratului păstor și l-au înmormîntat cu cinste. (Constantin GHERASIM)