• Ziarul de Bacău vă ajută să aflați pașii pe care trebuie să-i urmați dacă doriți să înfiați un copil • dacă pînă acum cîțiva ani nu existau situații de acest gen, în județ au apărut foarte mulți burlaci care vor să crească singuri un copil • din nefericire, există încă foarte multe mame care se leapădă de copii în Maternitate sau în secțiile de pediatrie • asistentele și doctorii ajung, de nevoie, nașii acestor copii
Adopția este, orice s-ar spune, forma supremă de ocrotire a copiilor abandonați, dar și cea mai discutată parte a activității Direcțiilor Generale pentru Protecția Copilului (DGPC). Deși șifonată de „tranzacțiile” mai puțin ortodoxe făcute în anii ’90 în diverse țări, adopția rămîne o soluție viabilă pentru copii abandonați și pentru care întoarcerea în familia naturală este imposibilă. Legislația în vigoare spune foarte clar cine, ce, cum și în ce condiții poate adopta un copil, dar are și puncte destul de curioase, pe care specialiștii nu ezită să le critice. De exemplu, bunicii își pot înfia nepoții, ceea ce face ca aceștia să devină frați cu proprii părinți. „Legea cere, de exemplu, ca între viitori părinți și copilul adoptat să fie o diferență de cel puțin 18 ani. Cred, însă, că ar fi trebuit să existe și o limită de vîrstă, pentru că nu mi se pare normal ca bunicii să-și adopte nepoții și, astfel, aceștia să devină frați cu proprii părinți. Asemenea cereri vin din partea părinților elevelor de liceu care nasc și, pentru a le reda «libertatea», aceștia le înfiază bebelușii”, spune Marilena Mocanu, șefa Serviciului Prevenire și Adopție din cadrul DGPC Bacău. O altă decizie care i-a nemulțumit pe cei care se ocupă de adopții ține de reducerea perioadei de soluționare a dosarelor de adopție, de la 90 la 60 de zile. „Din punct de vedere strict profesional, măsura nu mi se pare foarte bună, în condițiile în care e destul de greu să cunoști familia adoptatoare chiar și în 90 de zile. În mai toate țările occidentale, o adopție se rezolvă în cel puțin un an sau chiar mai mult, de aceea nu e exclus ca scurtarea perioadei de acordare a atestatului să aibă ca efect ratarea unor adopții. Dar, probabil că parlamentarii au dorit să încurajeze adopțiile naționale”, a susținut șefa Serviciului Prevenție și Adopție.
Pe de altă parte, aceeași lege nu interzice persoanelor singure, bărbați sau femei, să solicite adoptatea unui copil. De altfel, DGPC Bacău a acceptat deja, anul acesta, o cerere de acest gen venită de la un reprezentant al sexului tare, în timp ce o alta a fost discutată chiar ieri în ședința Comisiei pentru protecția copilului.
Protecția Copilului nu mai are bebeluși pentru adopție
Băcăuanii preferă, lucru cert, să adopte bebeluși de pînă la un an, ceea ce a făcut ca oferta din domeniu a DGPC să scadă vertiginos. „Practic, la acestă oră nu mai avem nici un copil de sub un an, care poate fi adoptat. Cei cîțiva care apar întîmplător sînt adoptați foarte repede. Există însă, aproximativ 200 de copii care au foarte puține șanse să-și găsească o familie adoptivă, în condițiile în care au peste cinci ani sau suferă de diferite afecțiuni. Aceștia vor fi trecuți pe lista Comitetului Român pentru Adopții (CRA), pentru a putea fi înfiați de familii din celelalte județe”, a explicat Marilena Mocanu. Pînă la mijlocul anului curent, lista CRA cu copii liberi pentru adopție dintr-un județ nu era comunicată și celorlalte Direcții Generale de profil, ceea ce făcea ca adopțiile să se realizeze, în mare parte, la nivel județean.
Pe de altă parte, băcăuanii nu ezită să scormonească tot arborele genealogic al micuțului. „Băcăuanii încă mai sînt fideli mentalității potrivit căreia părinții sau chiar bunicii naturali ai copilului au un rol determinant în evoluția ulterioară a acestuia, ceea ce nu prea este adevărat. Sigur, elementul genetic are rolul său, dar cred că mult mai mult contează ceea ce oferă familia pentru creșterea unui copil. Din acest punct de vedere, unele familii sînt chiar exagerate. De exemplu, nu demult am avut de a face cu o familie căreia i-am prezentat, ca de obicei, trei copii. Pînă la urmă se oprise asupra unuia dintre ei, dar, la un moment dat, mi-a spus că i se pare că străbunicul copilului fusese cam bețiv”, a spus specialista în adopții a DGPC Bacău. În plus, băcăuanii par a avea o slăbiciune: copiii găsiți abandonați pe stradă, în parcuri sau în alte locuri de acest gen. „În mod curios, cînd vine vorba de copii găsiți, familiile se îngrămădesc să adopte astfel de copii fără să se mai interese cine sau ce au fost părinții, sau dacă micuții sînt sau nu bolnavi. Un astfel de caz, petrecut anul trecut la Onești, s-a finalizat cu o adopție dintre cele mai frumoase. O familie care avea deja trei copii mari a găsit lîngă un tomberon un bebeluș de cîteva zile. Aceasta a ținut morțiș să înfieze copilul, deși nu aveau o stare socială deosebită”, a continuat Marilena Mocanu. Ea recunoaște însă că nu toate adopțiile reușesc și, în aceste cazuri, părinții adoptivi sau copiii cer desfacerea lor. „În acest moment avem două cazuri de acest fel. O fată de 16 ani a solicitat, și probabil că va obține un rezultat favorabil, să desfacem adopția a cărui actor principal a fost. A doua solicitare a venit din partea unei mame adoptive, care a vrut să se despartă de băiatul ei de opt ani. Aceasta își motiva decizia prin faptul că s-a despărțit de soț și nu mai poate avea grijă de copil, dar nu vroia să admită faptul că, de fapt, problema e la ea, nu la copil. Atît mama, cît și băiatul au fost cuprinși într-un program de
consiliere și, din punctul nostru de vedere, adopția aceasta va
rămîne în vigoare”, a mai spus șefa serviciului de profil din cadrul
Adopțiile, în scădere
Scriptele Direcției Generale pentru Protecția Copilului indică faptul că, în 2003, au fost finalizate 58 de dosare cu 11 mai multe decît anul trecut. Dintre acestea, 17 sînt reîntregiri de familie. Numărul acestora are însă, șanse mari să crească pînă la sfîrșitul anului, în condițiile în care alte zece dosare au intrat deja în atenția Tribunalului, iar șapte dosare vor avea primul termen pînă la 31 decembrie. Totodată, 49 de copii au fost încredințați familiilor în vederea adopției. DGPC și-a trecut în cont și șapte reintegrări în familie, deși pentru copii în cauză exista deja consimțămîntul părinților pentru a fi dați spre adopție sau declarațiile de abandon.
Ce spune legea
General vorbind, un copil trebuie să aibă, pentru a fi adoptat, un statut juridic clarificat, în timp ce familia adoptatoare trebuie să corespundă din punct de vedere comportamental, psihologic, social și cultural. Din punct de vedere juridic, un copil poate fi dat spre adopție cu consimțămîntul părinților naturali prin intermediul unei declarații autentificate. Părinții pot fi de acord cu darea copilului spre adopție doar după 45 de zile de viață ale acestuia, iar consimțămîntul devine irevocabil după 30 de zile de la autentificare. Un copil mai poate fi dat spre adopție atunci cînd părinții săi sînt decedați sau necunoscuți, cînd aceștia sînt declarați, din punct de vedere juridic, morți sau dispăruți, cînd nu au capacitate de exercițiu, cînd sînt decăzuți din drepturile părintești sau cînd copilul este declarat abandonat prin hotărîre judecătorească rămasă definitivă. Copiii care nu se află în evidența Comitetului Român pentru Adopții nu pot fi adoptați, cu excepția celor care au împlinit 18 ani și sînt înfiați de familia care i-a crescut, atunci cînd unul dintre soți adoptă copilul celuilalt soț sau cînd familia adoptatoare este rudă pînă la gradul patru inclusiv cu părinții biologici ai copilului. Cele trei excepții formează, de altfel, obiectul reîntregirilor de familii, pentru care procedura e mult simplificată comparativ cu adopțiile propriu-zise.
În ceea ce privește familia care dorește să adopte un copil, primul pas pe care trebuie să îl facă este depunerea unei cereri la secretariatul Comisiei pentru protecția copilului (CPC) din cadrul Direcției Generale pentru Protecția Copilului (DGPC). Aceasta va fi însoțită de o serie de acte, care să dovedească că solicitanții au capacitate deplină de exercițiu, condiții materiale, stare de sănătate, aptitudini parentale și profil moral care să corespundă cerințelor unei adopții. Concret, dosarul solicitanților trebuie să conțină copii legalizate după certificatele de naștere și cel de căsătorie, copie după buletinul sau cartea de identitate, adeverință de venit, cazier, copie după contractul locuinței, certificatul medical eliberat de Policlinică și două caraterizări făcute de vecini sau colegii de serviciu. Nu pot fi părinți adoptivi persoanele care au fost condamnate definitiv pentru săvîrșirea cu intenție a unei infracțiuni, cele care au orice afecțiune medicală care afectează calitatea și responsabilitatea de părinte sau persoanele dependente de alcool, droguri sau cu alte comportamente deviante.
Dosarul în cauză este soluționat de specialiștii DGPC în cel mult 60 de zile, după care un asistent social va efectua evaluarea psiho-socială a familiei. „Evaluarea familiilor care solicită să adopte un copil este un proces prin care se urmărește istoricul familiei, evoluția, dinamica și funcționarea acesteia în timp, dar și modul de comportare în societate. De altfel, rezultatele anchetei psiho-sociale sînt hotărîtoare în ceea ce privește acordarea atestatului de familie adoptatoare”, a explicat Marilena Mocanu, șefa Serviciului Prevenție și Adopție din cadrul DGPC Bacău.
După primirea atestatului, familia poate solicita CPC încredințarea unui copil în vederea adopției. Perioada de încredințare durează cel puțin trei luni, ea fiind beneficiă și specialiștilor de la Protecția Copilului, care, astfel, pot aprecia relațiile dintre copil și familia adoptatoare. De altfel, asistentul social care se ocupă de caz are obligația ca, pe perioada încredințării, să monitorizeze familia și copilul. Acesta va întocmi rapoarte bilunare privind evoluția copilului, dar și a relațiilor dintre acesta și familie. La terminarea perioadei de încredințare, CPC decide asupra eliberării avizului de adopție.
Odată trecute etapele de mai sus, CPC întocmește un alt dosar, pe care îl trimite CRA. Dosarul va cuprinde cererea de încuviințare a adopție dată de familia adoptatoare, copie legalizată după certificatul de naștere al copilului, certificatul medical al copilului, avizul favorabil al CPC, declarație autentificată de consimțămînt la adopție dată de familia adoptatoare din care să reiasă că a luat act de starea de sănătate a copilului, atestatul acordat de CPC și hotărîrea de încredințare a copilului în vederea adopției. Pe baza acestor acte, CRA confirmă sau nu adopția. Confirmarea CRA și dosarul în cauză se trimit apoi Tribunalului pe raza căruia se află copilul, care încuviințează adopția. După ce încuviințarea adopției devine irevocabilă, copilul va purta numele familiei adoptatoare. În cazul în care adopția se face de către o familie în care soții au nume diferite, aceștia sînt obligați să declare instanței numele pe care îl va purta copilul. După definitivarea adopției, familia și copilul vor fi monitorizați timp de doi ani de specialiștii DGPC, care vor întocmi rapoarte periodice ce vor ajunge pe masa Comitetului Român pentru Adopții.
Lasă un răspuns