Unde nu convinge vorba, rezolvă pumnul și palma. Practica punerii la respect a elevilor indisciplinați a devenit o obișnuință printre dascălii băcăuani. Sînt tot mai dese cazurile în care aceștia apelează la metode forte pentru a-și pune discipolii la respect și a readuce ordinea în sălile de curs. Întrebările anchetei noastre de astăzi: considerați normale aceste „metode educaționale”?; cine poate fi culpabilizat: elevul, profesorul sau, deopotrivă, ambii?
Ionela Năstasă, 28 de ani, operator calculator: „Bineînțeles că nu sînt de acord. Cadrele didactice ar trebui să aibă mai multă răbdare cu ei și să fie mai înțelegători. O parte din vină cred că o au și părinții, pentru că nu știu cum să-și educe copiii așa cum trebuie, să nu deranjeze orele de curs”.
Gabi Brumă, 36 de ani, economist: „Cred că sînt asemenea cazuri. Totuși, mi se pare că sînt niște principii barbare. Chiar dacă au o vîrstă mai înaintată, o parte din dascăli ar trebui să se mai perfecționeze din punct de vedere pedagogic. Să fii profesor e o artă după părerea mea. Trebuie să ai acest „simț” și trebuie să găsească o metodă de comunicare. Practic, aici este problema: profesorii nu comunică îndeajuns cu copiii. În plus, profesorii trebuie să țină legătura și cu părinții”.
Nicoleta Popa, 29 de ani, barman: „Comportamentul copiilor depinde de educația primită de la părinți, dar și de la profesori. Nu cred că este singura soluție de a pedepsi un copil. Mai sînt și alte metode. În nici un caz nu sînt de acord cu bruscarea copilului sau cu agresarea lui”.
Constantin Gîrbea, 57 de ani, hidrolog: „E dificil. Cred că nu sînt cele mai bune metode. Educația unui copil o face mai întîi familia și apoi școala. În schimb, școala completează cu instrucția. Rămîn la părerea că foarte mult din comportamentul copiilor e influențat de ceea ce văd aceștia la televizor. Dar de ce nu ne punem întrebarea și invers: este normal ca un cadru didactic, deși primește un salariu de mizerie, să suporte tupeul și obrăznicia elevului?”
A consemnat Geanina ISTRATE
Lasă un răspuns