SINAXAR Sinaxar creștin – ortodox

Pomenirea Sfîntului Ștefan cel Nou Mărturisitorul

Sfîntul Ștefan, numit cel Tînăr, s-a născut în Constantinopol și a trăit pe vremea împăratului Anastasie (713 – 715). Din tinerețe, s-a deprins cu studiul și, copil fiind, a stat permanent în Biserica lui Dumnezeu. Pe cînd Ștefan avea 16 ani, Leon Isaurul a fost încoronat împăra și a început prigonirea celor care cinsteau Sfintele icoane. Părinții lui Ștefan au fugit în Sicilia, nu înainte de a-l adăposti pe băiat în mănăstirea Sfîntului Auxentie, așezată nu departe de Calcedon. Starețul Ioan l-a primit cu multă bucurie pe tînăr și l-a așezat în rîndul călugărilor. La 30 de ani, Ștefan a fost ales stareț în locul fericitului Ioan, care murise. Între timp, a murit și împăratul Leon, în locul lui venind fiul său Constantin Copronim, care a început să prade și să pustiască bisericile, sfărîmînd cu toporul și arzînd Sfintele Icoane. Aflînd că Sfîntul Ștefan se închină icoanelor, a dat poruncă să fie prins. După ce l-a chinuit, l-a închis în temnița Pretorion, unde stăteau, în condiții cumplite, și alți părinți. Unora le erau tăiate nasurile, altora urechile, alții aveau ochii scoși, mîinile tăiate și bărbile rase. Pe toți, fericitul Ștefan îi săruta și-i îndemna spre pocăință. Împreună făceau în închisoare toată rînduiala călugărească, ca și cum s-ar fi aflat într-o mănăstire. Împăratul a prins de veste, l-a scos din temniță pe Sfînt și a dat ordin să fie bătut cu pietre și bîte. Unul dintre ucigași, a luat un lemn și, lovindu-l în cap, i-a despicat Sfîntului capul, omorîndu-l. Ceilalți i-au legat trupul de cai, l-au tîrît gol pe străzi și i-au zdrobit mîinile și picioarele. Unul dintre ei, vrînd să facă pe placul împăratului, a luat o piatră mare și i-a spart Sfîntului trupul. Ce a mai rămas din mucenicul Ștefan a fost aruncat într-un loc numit „al lui Pelaghie”. Cîțiva creștini l-au luat de acolo și l-au îngropat la loc de cinste.

Sinaxar romano – catolic

Pomenirea Sfîntului Iacob din Marche

Sfîntul Iacob s-a născut în 1339, la Monteprandone, o mică localitate în Italia. A rămas orfan de tată din fragedă copilărie, însă ajutat de rude a urmat cursurile Facultății de Dret civil din Perugia și a ajuns avocat. Într-o zi, după o convorbire îndelungată cu starețul unei mănăstiri, s-a hotărît să renunțe la tot ce visase pînă atunci și să îmbrace haina călugărească. Pe 1 august 1416, a primit voturile solemne de intrare în ordinul Sfîntului Francisc de Assisi. După alți șase ani, a fost sfințit preot și i s-a încredințat misiunea de predicator. Timp de peste 50 de ani a străbătut întreaga Europă, de cele mai multe ori călătorind pe jos și cerșindu-și bucata de pîine. Se spune că el a botezat peste 200.000 de oameni și a readus la viața creștină peste 50.000 de persoane. Împreună cu prietenul său Sfîntul Bernadin din Siena au obținut reîntoarcerea la o disciplină severă în mănăstiri. Ultimii 18 ani de viață i-a petrecut mai mult în Italia. A încetat din viață în 1476, în mănăstirea din Neapole. (Constantin GHERASIM)