Pescuitul la răpitor cu peștisori vii

Este de departe cea mai răspîndită metoda de pescuit la răpitori, datorită costurilor reduse și a ușurinței de folosire. Principiul este cît se poate de simplu: răpitorii se hrănesc cu peștișori vii?! Atunci să le oferim astfel de peștisori, garnisiți, bineînțeles, cu cîrligele corespunzătoare. Metoda dă rezultate atît pentru începătorii aflați la primele capturi, cît și pentru pescarii „cu pretenții”, aflați în căutarea capturilor capitale. Speciile pe care le vizează această metodă sînt știuca, șalăul, bibanul și somnul.

Avantaje:

1. Este simplu de folosit, chiar dacă subtilitățile nu lipsesc, ca de altfel la orice metodă. Odată montura lansată în apă, nu mai rămîne decît să fie supravegheată. Nu e metoda cea mai eficace de pescuit cu peștisor, dar pentru un pescar debutant este un început.

2. Este una dintre cele mai bune metode de a prinde pești mari. Dovadă stau capturile prezentate în revistele de pescuit.

Dezavantaje:

1. În ceea ce privește însă numărul de pești prinși, metoda este mai puțin bună, cedînd teren în favoarea metodelor active, de căutare a răpitorilor în locurile unde bănuim că se ascund.

2. Cei ce pescuiesc cu momeli artificiale vor obiecta dificultatea găsirii și păstrarii peștișorilor momeală.

Montajele de baza

Există o multitudine de montaje, fiecare pescar adaptînd unul deja existent la preferințele sale, dar, în principiu, există doua montaje de bază, care se pot combina: între ape, la plută, și Pater Noster. Primul este supus acțiunii curentului de apă, vîntului și tracțiunii peștișorului momeală, în timp ce al doilea va rămîne exact în locul lansării. În funcție de condițile de pescuit, fiecare are avantajele și dezavantajele sale.

Montajul între ape este cel mai simplu și răspîndit. Se compune dintr-o plută fixă sau culisantă, cu o portanță între 3 – 20 de grame, suficientă cît să împiedice peștisorul momeală să o scufunde, dintr-un plumb și un cîrlig (simplu, dublu sau triplu). Struna este, de regulă, atașată de linie printr-un vîrtej, pentru ca evoluția peștisorului momeală să nu rasucească firul. La pescuitul știucii, șalăului și somnului mare, struna va fi metalică, preferabil cît mai flexibilă, pentru ca evoluția peștisorului să fie cît mai naturală.

Montajul Pater Noster

În funcție de poziția plumbului față de peștișorul momeală, există două variante ale monturii Pater Noster: cu plumbul pe fundul apei și peștișorul deasupra, sau cu peștisorul legat după plumbul care va fi culisant. În cel de-al doilea caz vom folosi un peștisor care înoată de preferință la suprafață (oblete, cărășel), pentru a nu se înfunda în mal, caz în care montura devine ineficientă.

Peștișorii momeală

În principiu, orice specie de pește poate servi ca momeală dacă este suficient de rezistentă în cîrlig. De asemenea, trebuie respectate limitele minime stabilite prin lege pentru fiecare specie în parte. Alegerea depinde de tipul peștisorului, de mărimea acestuia și, nu în ultimul rînd, de stilul de pescuit. Important este ca acul să fie foarte bine ascuțit. Cînd îl înțepați de spate, aveti grijă să nu-i atingeți șira spinării. Țineți minte că un răpitor începe să înghită prada de la cap. Acesta este motivul pentru care se recomandă prima varianta de înțepare.

Cărășelul este una dintre cele mai bune momeli (e foarte rezistent în cîrlig), țiparul (la pescuitul somnului), babușca, roșioara.

Peștisorii fie îi cumpărăm din piață (în orașele mari), fie îi prindem din timpul verii, cînd aceștia abundă, și îi ținem acasă într-un acvariu, bidon de plastic și îi folosim la nevoie, fie îi pescuim chiar pe locul de pescuit. Pentru a-i pastra mai mult timp trebuie să le asigurăm condiții optime de lumină (nu-i țineți în beci fără lumină), temperatura (10 – 20 de grade Celsius), oxigen (folosiți un aerator de acvariu) și hrană.

Cum pescuim?

Lansarea montajului în locul vizat se face cu grijă pentru ca peștișorul să nu se deterioreze sau să zboare din cîrlig. Este de preferat lansarea pe sub mînă. În cazul în care panta pe care o face firul este suficient de mare, putem lansa fără momeală, după care întindem firul, prindem peștisorul de fir prin intermediul unei agrafe și îl lăsăm să coboare pe fir în apă, pînă la adîncimea reglată în prealabil cu un stopper. Așezarea lansetei în suport se va face după ce ne-am asigurat că frîna mulinetei este bine reglată.

În cazul în care pescuim cu o montură între ape, din cînd în cînd vom mai mișca momela din loc, pentru a „acoperi” o suprafață mai mare de apă.

Mușcătura este de obicei sesizată printr-o scufundare a plutei urmată de tragerea firului. Pluta se poate și culca, dacă răpitorul pornește spre suprafață. Fiți gata să-i dați fir, pentru a nu simți o rezistență anormală din partea peștisorului momeală. Înțeparea trebuie făcută atunci cînd considerați că răpitorul are în gură cîrligele din momeală. Această durată este extrem de variabilă, chiar pentru aceeași specie. Mai bine îl lăsați mai mult decît mai puțin, pînă cînd veți ști să apreciați corect momentul înțepării.

Echipamentul necesar

1. Lanseta între 3-4 metri, cu o acțiune telebolică. Puterea ei va fi corelată cu talia peștilor urmăriți. Pentru distanțe mai mici se poate folosi și o undiță de 4-6 metri.

2. Mulineta nu are o așa de mare importanță ca în cazul altor tehnici. Alegeți mai degrabă una mai mare decît una mică, cu 1-3 rulmenți. Ar trebui să poată înmagazina 150 metri de 0.3. Atenție la reglarea frînei.

3. Nylon-ul poate fi obișnuit, dar unul fluorescent vă va ajuta să vedeți plecările mai bine. 0.26 e un diametru bun, 0.24 pentru un pescuit la distanță mai mare, 0.30 dacă pescuiți în locuri cu agățări frecvente. Pentru capturile capitale, diametrul va fi crescut corespunzător.

4. Strune metalice flexibile, de un diametru corelat cu mărimea peștilor vizați, pentru știucă și exemplare mai mari de șalău și somn.

5. Gama de plute cu portanța de la 5 la 20 grame.

6. Plumbi într-o gamă de la 1 la 10 grame pentru echilibrarea plutei, precum și plumbi cu ochet de 20 – 40 grame pentru monturile Pater Noster.

7. Vîrtejuri cu agrafe.