Pătimirea Sfîntului Mucenic Paramon (sec. III)
În timpul împăratului Decius, în Răsărit era un dregător cu numele Achindin. Acesta, asemeni multor demnitari romani, îi prigonea fără încetare pe creștini. Odată, a adunat în temniță 370 de creștini, cu intenția de a-i duce în templul lui Poseidon și să-i oblige să jertfească idolilor. După multe insistențe, cu promisiuni deșarte și amenințări, el n-a reușit să înduplece pe nici unul să se închine zeilor.
S-a întîmplat ca, în acele zile, să treacă prin fața templului un creștin care, văzînd mulțimea mucenicilor ce urmau să fie uciși pentru nesupunere în fața dregătorului, a strigat: „O, atîția drepți fără nici o vină sînt omorîți de spurcatul dregător, pentru că ei nu se închină idolilor muți și fără suflet”. Achindin s-a mîniat și le-a poruncit slujitorilor să meargă după el, să-l ajungă și să-l omoare. Paramon, care nu știa de acest ordin, mergea liniștit pe drumul său, cînd slujitorii l-au ajuns din urmă și l-au prins. Sfîntul Mucenic Paramon a murit în chinuri groaznice. În același timp, cei 370 mai înainte pomeniți au fost chinuiți în templul lui Poseidon și omorîți pentru că toți credeau în Hristos.
Sinaxar romano – catolic
Pomenirea Sfîntului Saturnin
Primul episcop al orașului Toulouse din Franța a fost Sfîntul Saturnin. El este unul dintre sfinții venerați în mod deosebit în Franța, sub numele de Sernin, și în Spania, unde este considerat patron al toridelor. Saturnin a venit la Toulouse din Africa și, în scurtă vreme, a format în jurul său o mică comunitate de creștini, cu care se întîlnea pentru sfintele slujbe, într-o locuință aflată în afara orașului, pe o proprietate de-a sa. Saturnin trecea zilnic prin fața Campidoliului, principalul templu păgîn, închinat lui Iovic Capitolinul, unde preoții păgîni jertfeau un taur pentru a afla răspunsuri la întrebările credincioșilor. Prezența lui Saturnin a făcut ca idolii să devină mulți și preoții templului nu au întîrziat să-l denunțe pe episcopul creștin că-i insultă pe zei și, astfel, abate mînia lor asupra poporului. Într-o zi, multțimea l-a înconjurat amenințătoare pe episcop și i-a cerut să jertfească el însuși un taur. Saturnin a refuzat, iar mulțimea l-a omorît. Două femei creștine au adunat rămășițele pămîntești ale lui Saturnin și le-au înmormîntat într-o groapă foarte adîncă. După un secol, sfîntul episcop Ilarie a ridicat o bisericuță de lemn în acest loc. În secolul al XI-lea, episcopul Pierre Rouge a hotărît construirea unei bazilici în care au fost depuse apoi relicvele Sfîntului Saturnin.
Duminică, 30 noiembrie
Sinaxar ortodox și romano – catolic
Pomenirea Sfîntului Apostol Andrei
Sfîntul Apostol Andrei era fratele lui Simon Petru, care s-a numărat, și el, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amîndoi fiii pescarului Iona. Erau originari din Betsaida, localitate situată pe țărmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, în nordul Țării Sfinte. Amîndoi au fost pescari, alături de tatăl lor. S-au numărat printre „ucenicii” Sfîntului Ioan Botezătorul, ascultînd timp îndelungat predicile acestuia în pustiul Iordanului, cu îndemnuri la pocăință și proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele „Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”. A fost și el martor, alături de alți ucenici, la botezul Domnului și la cunoscuta convorbire dintre Iisus și Ioan, și s-a convins că Acesta era Mesia cel prezis de prooroci.
Împreună cu Sfîntul Ioan, Andrei a pornit după Iisus, în dorința de a-L cunoaște. Iisus I-a observat și I-a întrebat: „Ce căutați?” La care ei au zis: „Învățătorule, unde locuiesti?” El le-a zis: „Veniți și veți vedea”. Au mers și au văzut unde locuia și au ramas la El în ziua aceea. Andrei l-a anunțat apoi și pe fratele său Simon Petru că „L-a găsit pe Mesia”. Andrei L-a însoțit pe Mîntuitorul pe drumurile Țării Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a săvîrșit, a ascultat cuvintele Sale de învățătură pe care le-a rostit în fața mulțimilor, a suferit alături de ceilalți apostoli atunci cînd Domnul a fost prins, judecat, chinuit și apoi răstignit pe cruce; s-a bucurat alături de ei cînd a aflat despre minunea învierii din morți și L-a văzut pe Domnul înviat în prima zi.
Potrivit tradiției și celor scrise de unii istorici și teologi din primele veacuri creștine, Sfîntul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră – cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Scitia), dar și în teritoriile de dincolo de Prut, în nordul Mării Negre. De asemenea, el a predicat în Asia Mică, de unde s-a îndreptat spre teritoriile amintite de la Dunăre și Marea Neagră. Tradiția mai spune că Sfîntul Andrei a avut un sfîrșit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lîngă Corint, cu capul în jos, pe o cruce, căreia i s-a spus „Crucea Sfîntului Andrei”. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns