Da’ ce ne doare pe noi?!

Si acum, incotro? Intrebarea, desi nu a fost pusa in termenii de mai sus, suscita un interes aparte pentru presa de la Chisinau, care nu a scapat prilejul de a-l amenda pe presedintele Vladimir Voronin pentru recentele sale prestatii politice care au avut darul de a accentua necunoscutele si bijbiielile guvernarii. Prezenta efemera la summit-ul bucurestean a prezidentului moldovean a fost una jenanta, acesta nereusind sa retina nici un moment interesul si atentia celor in care isi pusese nadejdea pentru sustinerea proiectului sau de garantare a statutului de neutralitate a Republicii. Instructiunile si directivele primite de la Moscova i-au conferit doar rolul de spectator pasiv, hotaririle fiind luate de catre altii si dovedindu-se mai mult decit previzibile: nu integrarii in NATO, acelasi verdict dovedindu-se valabil si pentru Ucraina si Georgia si reconfirmat la sfirsitul saptaminii in cadrul intilnirilor de la Soci ale presedintilor Putin si Bush.
Asadar, ce ramine de facut in continuare, dupa demiterea vechiului Executiv si numirea altui guvern, condus de Zinaida Greceannii? Bunastarea poporului si progresul societatii – ne informeaza programul postat pe saitul Republicii Moldova. Termeni care ne induc sentimentul reintoarcerii la un trecut nu prea indepartat, cind totul era raportat la popor. Si ce mai aflam: despre politici distributive care tintesc incluziunea sociala, echitatea si prosperitatea. Si noi, care credeam ca menestrelii vechiului regim comunist si-au pierdut vocea, iar unii pur si simplu s-au inpotmolit pe drumul marilor prefaceri! Iata, insa, ca mimetismul ramine o moda cu iesiri la rampa dintre cele mai surprinzatoare, de genul: patrioti ai tarii, binele public, consolidarea institutiilor democratice, suprematia legii si alte slogane ca acestea pe care, revazindu-le intr-un program ce se pretinde a fi un document programatic, parca simtim regretul de a ne fi pierdut timpul cu lecturarea lui.
Cabinetul condus de Zinaida Greceannii isi propune o serie de viziuni si abordari strategice extrem de serioase, in opinia membrilor sai: sporirea calitatii actului de guvernare prin promovarea unor structuri administrative competente (probabil ceva de genul guvernarii cdr-iste de la noi, din Legislativul ’96, adjudecat de taranisti, care au sustinut ca scot la inaintare cincisprezece mii de specialisti, care pina la urma s-au pierdut pe drumurile tranzitiei), dar si combaterea coruptiei sau/si utilizarea transparenta si eficienta a finantelor publice. Pe agenda celor doi ani, citi mai sint de parcurs pina la proximele alegeri, figureaza, de asemenea: consolidarea institutiilor democratice, cu sublinieri pentru capitolele – libertatea mass-media, dialogul activ cu societatea civila, independenta justitiei, alaturi de obiectivul strategic major – asigurarea securitatii si integritatii tarii. Prin ce formule, am vazut deja: punerea sub protectia Moscovei in schimbul ascultarii neconditionate fata de aceasta, dar raminind fideli ideii de edificare a unui stat neutru, unitar, sigur si deschis spre integrare, dar si spre reintegrarea tarii pentru restabilirea unitatii statale. Observind caracterul lor ambitios, nu putem trece peste constatarea generalitatii de care sufera: o insiruire de intentii care lasa loc provizoratului si intimplarii.
Vor fi unii care sa sustina ca ce ne doare pe noi, ca doar e treaba lor, si nicidecum a noastra! Intr-o buna masura, asa e! Una din intrebarile care se pot pune, care trebuie sa se puna, este si aceasta: pentru cine se fac toate acele obiective, in conditiile in care presedintele Voronin a dat liber la schimbarea cetateniei moldovenesti sperind, astfel, ca ponderea moldo-romanilor sa se modifice in favoarea celorlalte etnii, precum rusii si ucrainenii si, astfel, vocile pro-romanesti sa se faca auzite mai greu?