• în județul Bacău există 31 de școli în care învață sub zece elevi • majoritatea sînt situate în cătune uitate de lume sau în localități îmbătrînite, din care tinerii au migrat la oraș sau spre centrul civic al comunei • cele 31 de școli nu adună în bănci nici măcar un sfert din populația școlară a unei unități de învățămînt de la oraș
Mădălina Elena Ileana are nouă ani și, de trei ani, bate zilnic șase kilometri pe jos pentru a ajunge la școală. Fetița este acum în clasa a III-a și locuiește în sătucul Hertioana Mare, comuna Traian, dar pentru că în cătunul în care trăiesc părinții ei nu este nici o unitate de învățămînt, ea trebuie să meargă pînă la cea mai apropiată școală, situată la trei kilometri distanță, în satul Hertioana. Faptul că pe frig, ploaie sau nămeții pe care abia reușește să-i depășească micuța pleacă singură la drum, cu rucsacul în spate, nu o împiedică să fie foarte bună la învățătură. Cazul Mădălinei nu este singular, zeci de alți copii de vîrsta ei fiind obligați să urmeze școli situate la mare distanță de casă.
La școala la care merge Mădălina mai învață doar alți patru elevi. Și asta pentru că satul Hertioana este una dintre acele localități izolate din județ, foarte îndepărtate de localitatea de centru a comunei, cu o populație îmbătrînită. În aceste condiții, și populația școlară este foarte mică, lucru care nu a dus, totuși, la desființarea școlii. „La școală sînt doar cinci copii, dintre care doi în clasa a doua, doi în clasa a treia și doar unul singur în clasa a patra. Eu predau de trei ani la școala aceasta și nu au fost mai mulți elevi. Practic, la fiecare început de an școlar vine un elev și pleacă altul”, ne spune Mirela Alexăndroaie, învățătorul de la școala cu cinci elevi.
Ca și eleva sa de numai nouă ani, și învățătoarea Mirela Alexăndrioaie bate zilnic șase kilometri pe jos. Ea face naveta cu autobuzul de la Bacău pînă la Traian, iar după ce ia cornul și laptele de la școala de centru, se îndreaptă spre școala la care o așteaptă cei cinci micuți. „Școala nu arată deloc bine, este dărăpănată, cu pereții căzuți. Dar elevii sînt foarte buni, deși provin din familii cu o situație materială deloc de invidiat. Merg de fiecare dată cu drag la ei, pentru că m-am obișnuit. Țin la ei, așa cum țin și ei la mine, și le-am promis că vor rămîne în școală pînă ce vor pleca în clasa a cincea”, mai spune Mirela Alexăndrioaie.
31 de școli nu au nici un sfert din elevii unei școli de oraș
Școala din satul Hertioana nu este singura din județ în care degetele de la o mînă sînt suficiente pentru a număra elevii care stau în bănci. Potrivit statisticilor Inspectoratului Școlar Județean Bacău, în tot județul există nu mai puțin de 31 de unități de învățămînt care au sub zece elevi. Lista școlilor cu cinci elevi este completată de Școala nr. 2 Coșnea, Buruieniș, comuna Brusturoasa, și Putredeni, comuna Huruiești. Topul este completat de școala din Pîrvulești – comuna Mănăstirea Cașin, Satu Nou – comuna Oncești, Barna – comuna Parincea, Legancea – comuna Podu Turcului, Iliești – comuna Racova, și Verșești – comuna Sănduleni, care au doar cîte șase elevi. Alte opt școli sînt frecventate de cîte șapte elevi, în alte șase școli din județ învață opt elevi, iar nouă elevi sînt înmatriculați la șapte școli.
Interesant este că cele 31 de școli care au mai puțin de zece elevi adună în bănci, în total, doar 223 de elevi, adică nici măcar un sfert din populația școlară a unei singure unități de învățămînt de la oraș.
Nu distanța mare, ci sărăcia duce la abandonul școlar
Caracteristica generală a celor 31 de unități de învățămînt este că absolut toate sînt în mediul rural, în localități cu populație redusă, sau în cătune, aflate la mare depărtare de localitatea de centru a comunei, unde nu există mijloace de transport în comun. „Existența școlilor cu un număr foarte mic de elevi este motivată de faptul că distanța pînă la cea mai apropiată școală este foarte mare, de 2-3 kilometri. Dacă pentru elevii din clasale gimnaziale drumul pînă la școală poate fi parcurs pe jos, în cazul celor din clasele mici o astfel de problemă nu poate fi rezolvată. Practic, problema reală a transportului este cea care determină funcționarea școlilor în aceste condiții. De aceea, ministerul acceptă funcționarea școlilor care pot avea doar șapte elevi, iar în condiții speciale școlile pot funcționa chiar cu mai puțini elevi”, a precizat inspectorul Petru Botezatu, purtătorul de cuvînt al Inspectoratului Școlar Județean Bacău.
Dat fiind numărul foarte mic de elevi, orele la aceste școli sînt structurate în condițiile de învățămînt simultan, ceea ce înseamnă că învățătorul lucrează în același timp cu toți elevii. Pentru că, pe vremuri, localitățile în care există acum școli „minuscule” erau populate, majoritatea au propria locație în care își desfășoară activitatea. Acum, din vechile clădiri altădată pline de veselie, s-a ales praful, majoritatea fiind în stare avansată de degradare. Există însă și destul de multe școli care nu nici măcar propriul spațiu de învățămînt, activitatea didactică desfășurîndu-se în camere închiriate de consiliile locale.
Indiferent de condițiile precare, cei peste 220 de elevi care frecventează școlile minuscule bat zilnic drumul pînă la școală pentru a desluși buchiile alfabetului sau pentru a deprinde adunarea, scăderea și tabla înmulțirii. Iar pentru a face și școala gimnazială, distanța pînă la școală crește simțitor. Chiar și așa, distanța extrem de mare pentru niște pici nu reprezintă principala motivație a abandonului școlar, ci sărăcia cruntă în care se zbat majoritatea familiilor de la țară, care nu au cu ce să-și îmbrace și să-și încalțe copiii pentru a-i trimite să învețe carte. (Costinela BREAHNĂ)
Lasă un răspuns