Negustorul de citrice și alte bunătăți își laudă gogoșarii, care costă 120.000 de lei kilogramul, recomandîndu-i drept „gogoșarii reginei”. „Și la propriu, și la figurat” – adaugă el cu un zîmbet parșiv în colțul gurii. Îl întreb „unde-s fabricați” gogoșarii ăștia, iar el îmi răspunde că nu știe, „…în orice caz, nu la noi în țară!”. Gogoșarii sînt superbi așa cum arată, adică uriași, ca niște clopote, grași, desenați aș zice. Bănuiesc – din cîte am mai citit – că-s „îndopați” cu de toate, de-au ajuns la dimensiunile acestea. Să fiu drept, nu știu cine cumpără astfel de legume, dar, mai mult ca sigur, cei cu dare de mînă. Amărîtul de pensionar sau lefegiu la stat ori la patron în nici un caz nu-și poate permite așa ceva! Și mai bănuiesc – tot din experiență – că gustul lor e îndoielnic, deși, aici, aș putea să mă înșel, deoarece gusturile nu se discută… Ei, îmi spun, să-i mănînce cine are bani și-i plac!… Alături de lădița cu gogoșari se lăfăie niște struguri cu boabele cît pruna. Și ăștia „sînt fabricați” tot în țări străine. Prețul lor, de asemenea, e amețitor pentru omul de rînd. E drept, negustorii schimbă prețurile, uneori de la o zi la alta, în funcție de cerere. Așa că pe nimeni nu mai miră dacă astăzi kilogramul costă 70.000, iar a doua zi cu 20.000 mai puțin… Și pentru că tot m-am oprit în zona asta din piața mare a urbei noastre – în care se vînd citricele, dar și struguri, mere, gogoșari și alte produse provenite, de regulă, din importuri, zonă, ce-i drept, bogată, care pur și simplu îți încîntă ochiul – mai constat că prețurile la portocale, banane, lămîi, „grefe” etc sînt, deocamdată, în așteptarea zilelor premergătoare Crăciunului și Anului Nou. Adică nici prea mici, dar nici prea mari,
aș zice acceptabile. Dar cum se practică pe la noi, în preajma sărbătorilor vor crește… Ca în anii trecuți. Sau credeți, oare, că ar putea rămîne aceleași sau, chiar, să dea înapoi!… Asta ar fi una din acele minuni care, în vremea noastră!… (Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns