Pomenirea Sfîntului Spiridon, făcătorul de minuni
Sfîntul Spiridon a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare. Era originar din insula Cipru. Mai întîi a fost păstor de oi și, însurat fiind, a avut o fiică Irina, care a trăit în feciorie toată viața ei. După ce i-a murit soția a dus o viață de sfînt. Pentru aceasta, a fost făcut episcop în cetatea Trimitundei, aproape de Salamina, și a primit de la Dumnezeu și darul tămăduirii. În timp de secetă, a făcut de s-a pogorît ploaie și a oprit necontenirea ploilor. Prin rugăciune, a potolit și foametea. A prefăcut și un șarpe în aur, ajutînd un om sărac, după care a adus aurul la starea cea dintîi și l-a prefăcut în șarpe. I-a întors la o viață decentă pe păcătoși. În vremea prigonirii creștinilor de către Maximian-Galeriu, Sfîntul a fost prins și, pentru că a spus că el crede în Hristos, a fost schingiuit și aruncat în temniță.
Sfîntul Spiridon a luat parte la Sinodul întîi Ecumenic de la Niceea (325), unde a susținut împreună cu ceilalți Sfinți Părinți că Hristos este cu adevărat de o ființă cu Tatăl, arătînd cu puterea minunii taina Sfintei Treimi, ascunsă într-o cărămidă. Sfîntului i se arătau îngerii și-i slujeau la Sfînta Liturghie. Îndurarea și milostivirea lui s-a văzut atunci cînd era păstor la oi. Noaptea au venit hoții să-i prade turma și, deodată, aceștia au orbit. A doua zi dimineață, Sfîntului i s-a făcut milă de ei. I-a vindecat și, în plus, le-a dat fiecăruia cîte un berbec, îndemnîndu-i să-și schimbe viața. Sfintele lui moaște se află la mare cinste, într-o raclă de preț, în insula Corfu.
Sinaxar romano – catolic
Pomenirea Sfintei Ioana Francisca de Chantal
Ioana Francisca de Chantal este cofondatoare, împreună cu Sfîntul Francisc de Sales, a congregației de femei numită „Vizitațiunii”, care avea scopul de a-i „vizita” pe bolnavii săraci și de a le acorda asistență. Ioana Francisca s-a născut în anul 1572 la Dijon, în estul Franței. La 20 de ani, Ioana s-a căsătorit cu un baron, cu care a trăit fericită timp de opt ani. În anul 1600, baronul a murit, iar soția a rămas văduvă cu patru copii. Ascultînd o predică a Sfîntului Francisc de Sales, ea a hotărît să se dedice rugăciunii și vieții monahale. În anul 1610, într-o mică locuință la marginea orașului Annecy, Ioana Francisca a întemeiat o familie de călugărițe, care-și propuneau să realizeze în interiorul mănăstirii și în viața lor personală idealul propăvăduit de Sfîntul Francisc de Sales, adică să-l iubească pe Dumnezeu necondiționat, total, dar și să-i ajute pe bolnavii săraci și părăsiți. Aveau ca model vizita Prea Curatei Fecioare Maria la vara sa Elisabeta, de unde și-a luat și numele de „Ordo Visitationis Sanctae Mariae”. Noua instituție a avut o răspîndire foarte mare, deoarece la moartea Sfintei Ioana Francisca de Chantal, pe 13 decembrie 1641, în Franța existau 82 de case la Vizitațiunii. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns