• aproximativ 100.000 de porci din județul Bacău vor fi transformați astăzi în cîrnați caltaboși, tobă și chișcă • în multe localități din județ ritualul sacrificării porcului este respectat cu sfințenie
Credincioșii ortodocși îl cinstesc astăzi pe Sfîntul Ignaitie. E ziua în care gospodarii din județ care s-au căznit în cursul anului să își crească măcar un porc prin coteț își vor sufleca mînecile și se vor pune pe treabă. Bătrînii spun că celor care îndrăznesc să calce această tradiție și sacrifică porcii înainte de Ignat li se întîmplă mari necazuri și nenorociri. Tot bătrînii sînt cei care spun că, în ziua de Ignat, porcul atinge greutatea maximă, iar după 20 decembrie începe să piardă din kilograme. Ei pun acest fapt pe seama visului pe care se prespune că porcul îl are în noaptea de 19 spre 20 decembrie și prin care îi este dezvăluită soarta. Animalul află adevaratul motiv pentru care a fost hrănit și îngrijit cu atîta atenție de-a lungul anului, iar ultima imagine a visului este cea a cuțitului măcelarului. Se spune că, speriat de acest vis, porcul va refuza să mai mănînce, pierzînd astfel tot mai mult din greutate.
Tradiția cere ca, în această zi, tot omul gospodar să sacrifice un porc pentru ca masa de Crăciun să fie îmbelșugată, marcînd astfel, prin cîrnați, sarmale și fripturi, ieșirea din lungul post al Crăciunului. Ritualul sacrificării porcului din ogradă este încă respectat în multe familii. Conform datelor statistice, în județul Bacău sînt înregistrate aproximativ 200.000 de gospodării agricole. Asta înseamnă că cel puțin 100.000 de porci au acum zilele numărate, dacă luăm în calcul că numai jumătate dintre aceste familii vor sacrifica anul acesta cîte un godac de Crăciun. Ca să nu iasă carnea tare, se spune că cel care taie porcul nu trebuie să scrîșnească sau să strîngă din dinți. Tot felul de proorociri în privința anului care vine pot fi descifrate după semnele pe care le arată animalul sacrificat. Astfel, forma splinei prevestește cît de lungă și grea va fi iarna și cînd vor fi gerururile cele mai mari – la intrarea sau la ieșirea din iarnă: dacă se găsește sînge închegat în inima porcului, cel care a ajutat la tăierea porcului va cîștiga mulți bani și va avea spor în gospodărie în anul care vine.
Ritualul sacrificării se încheie cu pomana porcului, adică ospătatul și cinstitul celor care au ajutat la tăiere. Creierii sînt prăjiți pe vatra fierbinte, rinichii sînt prăjiți în ulei încins și bucăți de carne macră desprinse de pe slănină sînt prăjite cu ceapă tăiată mărunt în untura care s-a lăsat de la topirea bucăților de slănină. După pomana porcului, oaspeții care au ajutat la sacrificarea porculuii pleacă acasă, iar gospodina rămîne să pregătească restul bucatelor tradiționale. Cîrnații se fac din mațelele subțiri, bine curățate cu mălai și sare grunjoasă, umplute mai apoi cu tocătură de carne și slănină, usturoi, piper roșu și negru pisat. Din mațele groase se fac caltaboși și chișcă, iar stomacul se umple cu tot felul de măruntaie și se prepară toba. Gospodarul se îngrijește de făcutul focului în afumătoare, unde, preț de cîteva zile, se vor pune la uscat cîrnații, toba și slănina purcelului. (Elena SOLOMON)
Lasă un răspuns