Vaccin aniticultură pentru tineri?!?

• lipsa lecturii produce daune serioase neuronilor neantrenați ai tinerilor

Auzim în fiecare zi lungi și interminabile teorii despre cît de slab pregătiți sînt tinerii din ziua de astăzi. În general, mai toți adolescenții fac mare caz atunci cînd sînt acuzați că nu învață sau că nu citesc suficient. Întotdeauna este fie prea mult, fie demodat, fie prea obositor pentru tînărul de astăzi să mai citească cărțile prăfuite din bibliotecă. Mai mult, se pare că libertatea de acțiune care s-a oferit acestei generații a afectat destul de serios comportamentul unora dintre noi.

Poate ar trebui să precizăm încă de la început că ignoranța de care dau dovadă unii tineri este consecința directă a unui sistem total ambiguu și, în cea mai mare măsură, ineficient. Și acestea nu sînt nici pe departe niște scuze puerile, dacă stăm să ne gîndim la celebrele experimente care s-au făcut în ultimii ani în învățămîntul romanesc. Oricîte eforturi se vor face de acum înainte pentru restabilirea unui echilibru, trebuie să se recunoască faptul că cel puțin o generație a avut și va avea serios de suferit în ceea ce privește cultura, chiar dacă mai marii conducători o dau cotită și nu ar recunoaște nici în ruptul capului că s-au făcut greșeli, multe și grave.

Dar să le lăsăm altora teoria. Dacă tot se spune că tinerii sînt împătimiți ai televizorului, să demonstrăm cel puțin că este adevărat. Cred că marea majoritate preferă emisiunile TV cu glume și farse. Nimănui nu-i displace, cred, să se amuze pe seama altcuiva. Știți cum este: „La plăcinte înainte, la război înapoi!” Cît sînt de comice cazurile în care unele persoane sînt puse în situații jenante pentru că nu-și cunosc bine nici limba maternă. Toate bune și frumoase, și amuzante pe deasupra, pentru că nu sîntem noi puși în situația respectivă. Viteji în fața televizorului sînt slavă cerului. Cred că fiecare am avut ocazia fie să auzim, fie să purtăm discuții de genul: „Uite la ăla ce moacă de tăntălău are!! Ha, ha, ha!!”, cînd a văzut un intervievat la televizor care ar împușca drogheriștii. După amuzamentul de rigoare, urmează și lovitura de grație „Pînă la urmă ce înseamnă, că nici eu nu știu?!” Să nu mai vorbim că cei mai expuși confuziilor sau chiar lipsei totale de cunoștințe sîntem chiar noi, cei mai mici și mai săraci cu duhul în ale culturii.

Vocabularul tinerilor, după cum spun cei mai mari și după cum am simțit-o și pe propria piele, este tot mai sărac. Să nu mai spunem de timpul consacrat televizorului, care practic elimină fără drept de apel posibilitatea achiziției unui vocabular durabil și nuanțat prin lectură. Dacă mai punem la socoteală și nemaipomenitele manuale alternative, care au stîlcit și mai mult sărmana cultură a elevilor, tacîmul inculturii este complet.

E, oare, de rîs sau de plîns, dacă cineva habar nu are de unde să cumpere un fular (galanterie) sau cînd spune cît se poate de serios că drogheriștii trebuie internați pentru un tratament de dexintoxicare? Despre găitănărie sau pasmanterie nici nu mai încape vorbă să mai știe cineva. Cel puțin tinerii au o scuză, nu au prins timpurile cînd se foloseau aceste cuvinte (deși nu este o scuză solidă, nu?!) dar ce ne facem cu cei care se presupunea că au ceva mai multă cultură la activ și ceva mai mulți ani în buzunar??? Bine măcar că știm de pizzerie. Cel puțin nu rămînem flămînzi.

În rest, vai de cultura noastră. Doamne ferește de alte manuale alternative și de alte reforme în învățămînt, că nu mai avem nevoie de frecții la piciorul de lemn. Ne-au ajuns cele de pînă acum. (Roxana POPA)