Eduard ADAM
Băcăuanii îndură de o lună frigul. Nu pe străzi, nu la cozi, ci chiar în propriile locuințe. Îi ajută CET Bacău să trăiască în ghețării. Cînd încep și oamenii să se dezmorțească în locuințe, apare o nouă avarie la CET. Se strică ba un cazan, ba o conductă și iar nu avem apă caldă și căldură. Am asistat, în numai o lună, la patru avarii nu foarte departe una de cealaltă. În atare situație, am toate motivele să cred că bătaia de joc va continua. Probabil CET își va cere scuze sau, mă rog, va simula preocuparea și la următoarele avarii. Băcăuanii sînt cei care suferă, dar asta, după cum se vede, nu interesează pe nimeni.
CET Bacău a trecut în subordinea Consiliului local în primăvara anului 2002. N-a fost deloc simplă trecerea de la Termoelectrica la primărie. Autoritățile n-au vrut să ia societatea oricum, fiindcă, spuneau ele atunci, vrem să facem din CET o firmă rentabilă, iar oamenii să aibă apă caldă și căldură așa cum se cuvine. Partea cu recuperarea banilor de la cetățeni și cu aducerea mai aproape de adevăr a afacerii CET s-a împlinit. De exemplu, cele 11 centrale termice de cartier care au trecut de la Termloc la CET și care aveau de plătit în contul apei calde și căldurii nu mai puțin de 44 de miliarde de lei și-au redus debitele la un sfert în numai opt luni. Bazîndu-se pe încasările frumușele, șefii CET anunțau, în debutul acestui an, că vor să încheie 2004 fără pierderi.
Nu la fel de prompți sînt directorii de la CET cînd se produc avarii. Niciodată pînă acum nu au sunat să anunțe, din respect față de cetățenii racordați la CET, că există o avarie, care sînt cauzele și cît timp durează reparațiile. Află ziariștii despre asta, după ce apelurile băcăuanilor lăsați în frig înroșesc telefoanele redacției. Poate părea deplasat enunțul anterior, însă nu trebuie uitat că CET Bacău are și îndatoriri, nu doar drepturi. Peste tot în lumea civilizată, cine plătește un serviciu are dreptul să ceară socoteală pentru fiecare leuț dat. Dacă ar fi fost la vreo 2.000 de kilometri mai la Vest, adică pe undeva prin Germania, Italia sau Franța, CET ar fi fost îngropată de citațiile la tribunal de la cetățeni. Norocul acestei firme că e plasată în alt oraș european, numit Bacău.
N-ar fi cinstit dacă n-aș pomeni aici și de lașitatea băcăuanului de rînd. N-am auzit pe nimeni care să fi mers la CET să ceară socoteală. Să strige la directorul pe care-l plătește cu o leafă împărătească. N-am auzit de nici un concetățean care să apeleze la instanță și să-i ceară CET-ului bani cît nu are să-i plătească, nu pentru o lună de stat în frig, ci pentru o noapte de dîrdîit. Pînă la urmă, nu reacționează, băcăuanul își merită soarta.
Mă simt obligat să pomenesc și de lipsa de reacție a Primăriei și Consiliului Local Bacău, în subordinea căruia se află CET. Cînd au nevoie de bani la buget, domnii din primărie ies la rampă și le cer băcăuanilor să fie corecți și să-și achite la timp taxele și impozitele. Că e nevoie de fonduri pentru diverse proiecte. Ce păcat că nu ies aceiași domni să le spună cetățenilor că nu e normal să suporte bătaia de joc a CET-ului, care mai mult repară țevi decît dă apă caldă. Că doar e firma Consiliului local, nu?! Dar ce spun eu, probabil că pe domnii din administrația publică i-a toropit căldura din birouri.
Lasă un răspuns