Un nou Ion Fercu, intr-un nou roman: „Z”

“A trai nu-i de ici de colo. Este un eveniment atit de efemer, incit merita sa risti totul pentru intimplarea asta pe care ti-a scos-o in cale un spermatozoid ratacit”. Cam asa incepe “Z” (Editura “Junimea”, Iasi), cel mai recent roman al prozatorului bacauan Ion Fercu, membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Bacau. Cartea incinta de la primele rinduri si dezvaluie un Ion Fercu altfel decit il stiu fidelii scriiturii sale din romanul in doua volume „Oaspetele”, publicat in intervalul 2004 – 2007. Cartea se construieste ca un discurs existential in spatiul creat intre doi oameni care au divortat, Z, un celebru si nonconformist violonist, si Andra, o pictorita care-si urmeaza sevaletul prin lume, ca intr-o forma de sclavie intre om si inchipuita sa menire. Scenele din copilaria traita de Z sub comunism, intr-un cartier din Bucuresti, alterneaza cu scrisorile Andrei, trimise fostului sot, din diferite destinatii. “Z” este istoria unei “povesti de dragoste care s-a prabusit din inaltimi“, o carte despre singuratatea in doi – “cea mai tiranica forma de singuratate” intr-o epoca in care profesia ne indeparteaza de sensul real al vietii. In spatiul dintre cele doua personaje principale se contureaza sensurile existentei noastre, romanul este astfel si o carte despre viata “de la A la Z(et)” dar si un roman altfel despre comunism, pentru ca Ion Fercu gaseste cheia in care sa vorbeasca intr-o maniera captivanta despre urit (cu inocenta copilariei, filmul vietii sub comunism aduce zimbetul pe buzele cititorului, chiar si in timpul unei interogatii la Securitate la care sint supuse personajele). Romanul tradeaza formatia de profesor de filosofie a autorului sau si interesul acestuia pentru Dostoievski, prin discursul existential al personajului feminin, in special, si prin repetatele referiri la autorul rus, dar si cea de poet, prin grija fata de cuvint – fraze intregi par mici poeme in proza. Capitolele dedicate etapelor de maturizare a baietelului Z. seduc prin umorul personajelor, dar si prin frumusetea unor portrete bijuterie (povestea Marelui Bronz, “dialogul tacerii” dintre Z. si Milica, cersetorul violonist), dar adevarata frumusete a cartii o intilnesti in scrisorile Andrei, incheiate invariabil cu afirmatia “Toate-s vechi si noua toate…”, pline de consideratii filosofice, trimiteri livresti si analize a relatiilor de cuplu, care amintesc pe alocuri de scrierile prozatorului israelian Amos Oz. “Z” se incheie cu o rugaciune – spovedanie a personajului principal in fata lui Dumnezeu, care pare a fi o rugaciune a autorului insusi sau chiar a cititorului. Romanul lui Ion Fercu are menirea de a fi, daca il citim cu sufletul deschis, un “moment zero al fiintarii” noastre. Prozatorul Petru Cimpoesu spunea intr-un interviu ca lectura corecta a unei carti ar trebui sa dureze cit scrierea ei. “Z” este o carte de citit cel putin a doua oara.

Ion Fercu: „Proiectul cartii s-a zamislit din mers, timp de vreun an, cind tot mi s-a zvircolit prin minte, fara sa scriu nimic. Cind m-am asezat in fata calculatorului, proiectul a mai luat-o, uneori chiar binisor, razna. Nu tot ce era in „incubator” a fost asezat pe hirtie. Cine este Z? O fiinta ca noi toti. Una pe care o roade cotidian cancerul doritei glorii, o curteaza violent Singuratatea, o macina algoritmul ticalos al fiintarii… El are insa puterea de a nu urla, de a nu striga in agora, de a accepta (cum altfel?) faptul ca Destinul… Cind se revolta e prea tirziu, ca-n viata, dar gaseste un interlocutor pe masura: Bunul Dumnezeu… El face parte dintre fiintele care nu urla aiurea la Luna…”.