Rafinăria Dărmănești a devenit istorie
• judecătorii de la Tribunalul Bacău au declanșat procedura de lichidare a Rafinăriei Dărmănești • lichidatorul rafinăriei este aceeași societate care a fost numită și administrator judiciar: Profesional Tenarus din Onești • Rompetrol Rafinare, unul dintre creditori, a cerut administratorului să identifice pînă la următorul termen și persoanele vinovate de situația în care a ajuns rafinăria dărmăneșteană
Rafinăria Dărmănești nu mai există ca societate. Judecătorii sindici au declanșat procedura de lichidare a acestei firme care a debutat, așa cum era și firesc, cu radierea Rafinăriei Dărmănești din Registrul Comerțului. În acest fel, o firmă care a marcat istoria județului în ultimii 50 de ani este înmormîntată. Declanșarea procedurii de lichidare este ultimul pas înainte ca lichidatorul să înceapă să vîndă bunurile rafinăriei pentru a recupera măcar o parte din creanțele pe care le are rafinăria către stat și ceilalți parteneri comerciali.
Pe 22 ianuarie 2004, judecătorii de la Secția Comercială a Tribunalului Bacău au decis să admită cererea de declanșare a lichidării Rafinăriei Dărmănești. Aceasta a fost dorința administratorului judiciar, avocatul oneștean Alexandru Tabarcea, cel care a fost desemnat și lichidator al rafinăriei. Cererea lui a fost susținută de toți ceilalți creditori care nu au fost de acord cu planul de reorganizare propus de Adunarea Generală a Acționarilor (AGA), întrunită la începutul lunii noiembrie a anului trecut. Tabarcea a arătat că planul de reorganizare nu este viabil și nici nu poate fi pus în practică, pentru că rafinăria nu are lichidități, nu poate lua credite și nu are nici tehnologia necesară pentru a procesa produsele petroliere în conformitate cu cerințele actuale. În planul de reorganizare, acționarii propuneau ca „SNP Petrom să preia pe acțiuni rafinăria în contul creanței și să livreze petrol la maxim 100 de dolari pe tonă, lucru imposibil atîta vreme cît cotația acțiunilor rafinăriei este zero, activele societății sînt în totalitate fie gajate, fie ipotecate, iar SNP nu poate fi obligată să livreze petrol la un preț impus”, a declarat lichidatorul rafinăriei Dărmănești. În plus, societatea are datorii imense la stat și la partenerii comerciali, iar de recuperat mai are doar vreo 27 de miliarde de lei.
De asemenea, conform calculelor specialiștilor, pentru repornirea rafinăriei ar fi necesare cel puțin 150 de miliarde de lei. Toate aceste motive au fost suficiente pentru ca toți creditorii să nu fie de acord cu planul de reorganizare propus de AGA, iar judecătorii să decidă declanșarea procedurilor de lichidare.
SNP Petrom, scoasă vinovată pentru situația Rafinăriei Dărmănești
SNP Petrom a fost creditorul care a înaintat cerere de declanșare a procedurii falimentului împotriva Rafinăriei Dărmănești pentru o datorie de peste 5.000 de miliarde de lei. Imediat după admiterea cererii și declararea stării de insolvență, instanța a numit ca administrator judiciar firma Profesional Tenarus, iar reprezentantul acesteia, avocatul oneștean Alexandru Tabarcea, avea obligația să depună un raport în care să nominalizeze vinovații pentru starea în care a ajuns rafinăria. La unul din următoarele termene, Tabarcea a prezentat un raport care a stîrnit ilaritatea tuturor celor prezenți în sală. El a spus că vinovat pentru situația rafinăriei este sistemul economic din România. Furioși, reprezentanții SNP Petrom au cerut administratorului judiciar să numească pînă la următorul termen persoanele vinovate de această stare a lucrurilor. Cum Alexandru Tabarcea nu s-a conformat, SNP Petrom a cerut schimbarea lui, lucru pe care l-a și obținut pentru o foarte scurtă perioadă. Tabarcea a fost însă reinstalat în drepturi și a și depus, în ianuarie 2004, un raport suplimentar prin care a indicat drept vinovat pentru ceea ce s-a petrecut cu Rafinăria Dărmănești pe SNP Petrom. „În perioada 2000 – 2002, SNP Petrom era printre puținii furnizori de materie primă pentru societate și a livrat în mod constant petrol cu 190 de dolari/tona, cu mult peste prețul pieții mondiale, unde petrolul cel mai bun, BRENT, era cotat la 185 de dolari pe tonă. SNP Petrom plătea pentru producție între 60 – 97 de dolari pe tonă și obținea un beneficiu suplimentar de cel puțin 90 de dolari pentru aceeași cantitate. În această perioadă s-au acumulat pierderi de 518 miliarde de lei. În plus, pentru petrolul procesat, Petrom plătea 21 de dolari pe tonă, în vreme ce costul de producție era de 36 de dolari pe tonă. De aici s-au mai adunat încă 45 de miliarde de lei pierderi. Cum SNP Petrom avea monopol, Rafinăria Dărmănești era obligată să se aprovizioneze în pierdere”, a arătat Tabarcea. El a precizat că, tot atunci, societatea a avut o activitate discontinuă, iar operațiunile de pornire-oprire a instalațiilor au mai adus încă 480 de miliarde de lei pierderi.
Datoriile creșteau, dar se cumpărau mașini scumpe
Replica SNP Petrom nu s-a lăsat așteptată. Avocații firmei au arătat că, la data privatizării, Rafinăria Dărmănești avea datorii foarte mari către societatea lor și că i s-a acordat clemență prin livrarea în continuare de materie primă la aceleași prețuri ca și celorlalți beneficiari. În plus, rafinăria a beneficiat de numeroase eșalonări și reeșalonări pe care nu le-a onorat. La toate acestea s-a mai adăugat și dispariția a aproape 300.000 de tone de petrol care aparțineau SNP și fuseseră trimise la procesare la Rafinăria Dărmănești. Contractul de procesare în cauză a fost încheiat la începutul lui 2000 și a adus SNP-ului o gaură de peste 250 de miliarde de lei. Prin acest contract, Petrom trimitea 270.000 de tone de petrol pe care rafinăria trebuia să le proceseze contra unui preț și apoi să le și vîndă în numele SNP contra unui comision, urmînd să vireze, în contul SNP Petrom, sumele obținute.
Contractul prevedea că dreptul de proprietate asupra petrolului aparținea SNP Petrom pînă la vînzarea acestuia. Numai că din derularea contractului de procesare și a celui de mandat, SNP Petrom nu a văzut nici un chior. Rafinăria Dărmănești și-a însușit cele 275.000 de tone de petrol și le-a vîndut fără ca SNP Petrom să vadă vreun leu, deși petrolul îi aparținea. „Rafinăria Dărmănești a încălcat contractul de procesare cu SNP Petrom și a vîndut petrolul unor terți, fără să achite nimic din datorii. În condițiile în care debitoarea avea datorii mari către noi, aceasta și-a permis să investească în mașini și în salarii foarte mari pentru personalul TESA, care oricum era supradimensionat”, au arătat avocații SNP Petrom.
Rafinăria Dărmănești, ștearsă din Registrul Comerțului
Pînă la urmă, creditorii au căzut de acord că planul de reorganizare propus de AGA nu face nici cît o ceapă degerată și au cerut, în cor, lichidarea societății. În plus, reprezentanții Electrica au cerut lichidatorului să limiteze numărul salariaților la minim și să asigure paza cu angajații rafinăriei. În replică, Tabarcea a spus că e imposibil, atîta vreme cît firma de pază All Guard din Onești are asigurare și, în caz de furt, are cum să acopere eventuala pagubă. Reprezentanții Rompetrol, un alt creditor, a cerut lichidatorului să se conformeze totuși obligațiilor și să numească și persoanele vinovate de falimentul rafinăriei. În urma cererilor tuturor creditorilor de a se declanșa lichidarea, judecătorii au dat undă verde acesteia. „Dispune dizolvarea societății debitoare prin radiere de la Registrul Comerțului și înscrierea acestor mențiuni la același Registru al Comerțului”, se arată în documentul emis de instanță. Prin aceeași hotărîre, s-a decis ca cel care a fost administratorul judiciar al rafinăriei, adică societatea Profesional Tenarus, reprezentată de Alexandru Tabarcea, să devină și lichidator. Tabarcea va primi lunar 1.000 de euro, plus 10 la sută din sumele obținute din lichidarea activelor și recuperarea creanțelor. În ciuda insistențelor noastre, Corneliu Iacobov, patronul Rafinăriei Dărmănești nu a putut fi contactat. (Mirela ROMANEȚ)
pe raster
O privatizare de succes transformată într-un mare eșec
Privatizarea rafinăriei Dărmănești a fost considerat, la vremea cînd a avut loc, un mare succes. Contractul de privatizare a fost semnat pe 21 decembrie 1999. Firma Imperial Oil și-a adjudecat 70% din pachetul de acțiuni deținute de stat contra sumei de 10 miliarde de lei. Directorul FPS Bacău de la acea vreme, Constantin Drăgănuță, declara că privatizarea a fost un succes avînd în vedere datoriile societății. Rafinăria Dărmănești însuma datorii și penalități de aproape 1.000 de miliarde de lei, acestea fiind preluate de firma Imperial Oil. Conform contractului de privatizare, noul proprietar trebuia să investească, timp de cinci ani, 38 de miliarde de lei pentru instalații de mediu și alte 44 de miliarde de lei pentru procesare, în termen de un an. Acum rafinăria are datorii la bugetul statului de peste 3.500 de miliarde de lei și a făcut o gaură la SNP Petrom de 5.100 de miliarde de lei. Asta, evident, în afară de datoriile către alți parteneri de afaceri sau instituții de stat. La sfîrșitul anului trecut, Corneliu Iacobov declara că „pîna acum am sperat că pot să redresez firma și am investit milioane de dolari, dar singurul lucru care merge acolo este cocsul acicular, unul din cele mai bune din Europa. Nu pot însă ține un colos industrial doar dintr-o activitate. Am avut grijă ca 400 de muncitori să fie transferați la Rafo Onești, iar 100 să poată primi pensie”.
Din clauzele contractuale de la privatizare s-a ales praful, iar SNP Petrom va recupera, probabil, după spusele lichidatorului, cel mult 19 la sută din datorie. Nu se știe ce se va întîmpla cu creanțele pe care le au de recuperat ceilalți parteneri de afaceri ai Rafinăriei Dărmănești și nici cît își va putea recupera statul din datorie. Cert este că, timp de doi ani, statul român a susținut afacerea lui Corneliu Iacobov din bani publici, respectiv cei ai SNP Petrom, iar datoriile la stat s-au triplat. Unde s-au dus banii rezultați din urma neplății datoriilor la stat și a petrolulului primit de la SNP Petrom, nimeni nu știe. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns