Ciinele este cel mai bun prieten al omului, daca nu-l musca pe alt om. Asta o spun toti cei ce prasesc si pripasesc ciini comunitari in spatii publice. Pe acestia, insa, nu-i mai putem crede, pentru ca, banuiesc, nu-i iubesc decit ciinii. Lumea mai civilizata ii priveste cu ostilitate, considerindu-le patima simulatan natinga si cinica, rudimentara, paguboasa si deranjanta pentru marea majoritate a locuitorilor oraselor.
Daca sintem siliti sa acceptam ca prostia este, totusi, unul din chipurile umanitatii, trebuie sa admitem ca fata ei umana este stupiditatea si nepasarea fata de semeni. Putem trece peste murdaria lipita pe tapile pantofilor, dar cum sa treci peste agresivitatea haitelor de ciini in perioada de rut?
Zilele trecute au atacat un copil de 5-6 ani in parcul Cancicov. A fost scos cu destula greutate din coltii potailor infierbintate, insa sperietura cumplita l-a lasat cu privirile ratacite si nu a mai putut fi oprit din plins si tipat nici dupa o jumatate de ora. Va avea cosmaruri si cind va fi mare. Subconstientul bulversat va lucra multi ani de aici inainte, tulburindu-i somnul si visele. Sa ne gindim ca in România au fost atacati si muscati peste 12.000 de copii.
Nu se potolise bine larma produsa de atacul neasteptat al ciinilor, cind, printre trecatori a aparut un preot. Parinte, e adevarat ca si ciinii sint suflete a lui Dumnezeu?, a intrebat fratiorul mai marisor al celui agresat, ales si el cu o muscatura la bratul drept.
Cine spune prostia asta?, intreba preotul. Doamna Cornelia, raspunse copilul, aratind cu degetul spre blocurile de pe Aleea Parcului. Ea e desteapta, ca poarta ochelari, mai adauga pustiul. Lumea s-a adunat in jur, curioasa sa auda ce zice preotul. Eu n-am spus niciodata asa ceva in Biserica. Animalele domestice sunt lasate de la Dumnezeu sa le fie de folos oamenilor. Daca nu le sint de trebuinta, e un pacat sa le pripasesti si apoi sa le abandonezi pe seama asa-zisilor milosi. De fapt acestia pacatuiesc impotriva altor oameni, chiar si a animalelor insesi, lasate fara ingrijire. Dupa cite ii cunosc eu pe crescatorii de ciini comunitari, acestia nu trec pragul Bisericii.
N-au alte griji decit a ciinilor. Ies in strada, in parcuri, pe spatiile verzi cu blidul de resturi si cu haita de ciini dupa ei. Ca mai toate apucaturile netrebnice, acest viciu rezulta din supralicitarea unor virtuti; a milosteniei prost inteleasa, in general. Asemenea oameni sint rusinea civilizatiei si nenorocul oraselor românesti.
Bine zis, dar ar mai fi ceva de adaugat. In primul rind, placida noastra complicitate cu nesimtirea si tupeul grobian, trecind fara reactie pe linga ceea ce ne agreseaza. Vrem, oare, ca Dumnezeu sa ne numere nu pacatele si virtutile, ci disponibilitatile noastre canine oferite slavei Sale?
Vasile PRUTEANU
Trotoarele de pe Milcov si Alecu Rusoo sunt minate su rahat