Ștefan RADU
Oricît ar încerca premierul să „vopsească” propunerea-dinamită a celor doi parlamentari europeni sătui de corupția din România, un asemenea eveniment nu are cum să ne facă mai optimiști. Problema adopțiilor ilegale coroborată cu matrapazlîcurile dîmbovițene i-a adus la limita răbdării pe unii dintre comisarii și raportorii Uniunii Europene. Baroneasa Emma Nicholson a încercat și cu binișorul, și cu recomandări mai ferme să ne explice că regulile sînt făcute pentru a fi respectate. Guvernul de la București a reacționat, însă, în păguboasa tradiție românească a „vopsitului ciorii”: una am declarat în public și alta am semnat prin debaralele Palatului Victoria.
Mai întîi a fost intervenția parlamentarului olandez din grupul PPE Arie Oostlander, care a cerut suspendarea negocierilor dintre UE și România. În loc să ciulească urechile și – conform principiului de partid – „să facă ciocul mic”, premierul Năstase a reacționat ca o cumătră ironizîndu-l pe politicianul european, caracterizînd evenimentul drept „o părere personală a unui parlamentar” oarecare… Situația s-a dovedit cu mult mai serioasă: Emma Nicholson, cea care părea o bună prietenă a Executivului de la București, a luat atitudine și s-a solidarizat cu Oostlander. Ea a declarat că este de aceeași părere cu olandezul care susține că „situația actuală din România este similară cu cea din Slovacia condusă de regimul autoritar al lui Vladimir Meciar”. Fără să învețe din propriile lui greșeli, dl Adrian Năstase a reacționat ca în Ferentari, nedisimulîndu-și furia față de criticile europenilor. În loc să analizeze mizeria din Guvernul și partidul conduse de el (unde baronașii aroganți fac legea după chipul și mintea lor), premierul a susținut că avem de-a face cu interese politice deoarece ne aflăm în preajma unei campanii electorale pentru Parlamentul European. Adică, vezi Doamne, grupul creștin-democrat (PPE) ar fi în competiție cu social-democrații (frații de ideologie ai PSD) și de aceea le-a cășunat pe „inocenții” de la București! În căutare continuă de adversari, premierul a început să-și motiveze eșecul cu exemple de genul „și în guvernarea trecută, pe vremea liberalilor, s-au înregistrat adopții ilegale!”, de parcă hoțiile anterioare motivează hoțiile de astăzi. Mă întreb, nu cumva Guvernul nostru ar fi plătit, recent, 200 de milioane pe un girofar, nu cu apropbare oficială au mai plecat, în perioada moratorului negociat cu UE, cîteva sute de copii înfiați prin Italia, nu clienții PSD învîrt majoritatea afacerilor dubioase prin vămile României? De vină sînt, oare, doar „nălucirile electorale” ale parlamentarilor UE, cei care redactează „rapoarte fără suflet”, după cum se lamenta premierul toamna trecută? Moțiunea ce se va discuta la cel mai înalt nivel european „recomandă Comisiei și Consiliului suspendarea negocierilor de aderare cu România, în forma prezentă, în scopul de a da întreaga prioritate ghidării acestei țări spre stabilirea unui stat de drept”. După ce ne-au spus că „aproape avem” o economie funcțională de piață, acum sîntem informați că statul de drept în România este în comă. Culmea este că în loc să asistăm la mobilizarea clasei politice conducătoare în spiritul rezolvării acestor tare, vedem că premierul și oamenii săi caută justificări, minimalizează problemele, le duc în derizoriu și mizează pe solidaritatea familiei socialiste din Europa (majoritară în Parlamentul European) care va acoperi jegul guvernării de la București și va parfuma cîrpelile politice și administrative ale echipei Năstase. În buna tradiție românească, succesul este asigurat cu pile (din Franța, Anglia și Italia), nu cu rezultate concrete, cinstite. Vom trăi și vom vedea… votul final, că și la noi e campanie electorală.
Lasă un răspuns