Sintem astazi din ce in ce mai acaparati de rezolvarea problemelor legate de traiul zilnic si mai putin de latura spirituala, care da adevaratul sens al vietii. Mai grav este faptul ca ne aflam intr-un moment de grava intelegere a sensului vietii. Aproape nici unul dintre noi nu priveste decit lucrurile materiale, iar restul e uitat. Si parca mai mult ca oricind, vorba versurilor eseistului si poetului Adrian Botez, „Mor oameni si mor amintiri, mor mai ales sperante. Ai vrea sa iesi din labirint, dar usile n-au clante”. Intr-o epoca a globalizarii si a uniformizarii impuse de aceasta, intregul glob s-a transformat intr-o uriasa piata de bunuri materiale, in care omul valoreaza doar atit cit are in buzunare sau in conturile din banca.
Tot mai des, asistam la o acutizare a tensiunii intre traditie si modernitate, la o relativizare a valorilor crestine consacrate, o instabilitate crescinda a familiei, la care se adauga si conflictul intre generatii, adica intre parinti si copii si intre cultura traditionala probata si pseudo-cultura de „piata”, impusa tinerilor. Am ajuns sa caricaturizam credinta, viata noastra si chiar educatia tinerei generatii. Nu se mai iau in calcul valorile culturale, traditionale, nationale, care au format si desavirsit nenumarate generatii de pina acum. Nu numai noi, cei trecuti de pragul maturitatii, dar nici tinara generatie, nu mai este interesata de moralitate, adevar si credinta, intr-un timp al invitregirii de Dumnezeu si de fiinta noastra, intr-un timp al divortului cu noi insine.
Cu toata utilitatea Internetului, comunicarea dintre oameni este una virtuala si nu una bazata pe afectiune si respect reciproc, iar dependenta de acesta devine de-a dreptul malefica, operind modificari – uneori periculoase – in constiinta umana. Intr-un astfel de context, aparitia in peisajul cultural si spiritual al deja celebrului tenor Costel Busuioc, romanul care a uimit intreaga Europa cu vocea sa, poate constitui un reper moral, un adevarat model, in special pentru cei tineri, care ratacesc total dezorientati pe cararile atit de intortocheate ale vietii. Talent, modestie, ambitie si multa munca cu multe renuntari, acestea sint ingredientele succesului, elmentele care dau claritate individualitatii lui Costel Busuioc. Pe linga toate acestea, Costel este si un om credincios, cu suflet bun, lucru care se vede in privirea lui limpede si calda , precum si in bucuria fara margini pe care o exprima fizionomia sa atunci cind interpreteaza arii din opere, sau cantonete. „Il rog pe Dumnezeu sa ramina cu mine mereu, sa nu ma lase singur niciodata si sa-mi dea putere de munca, asta este cel mai important. Un vis poate deveni realitate in orice moment, trebuie doar sa lupti si sa crezi in Dumnezeu. Eu am incredere in El”, spunea Costel intr-un interviu acordat unui important cotidian.
Costel Busuioc este unul dintre romanii care a fugit de saracie si a plecat la munca in Spania, lasindu-si acasa sotia si cei patru copii, iar prin munca si ambitie a reusit sa-si schimbe destinul si sa demonstreze ca se poate, ca visurile se pot indeplini si ca Romania dispune de un mare potential cultural si artistic, de certe valori, care se pot inscrie in galeria marilor nume ale spiritualitatii universale. Lui Costel ar trebui sa-i multumim, printre altele, si pentru faptul ca ne-a trezit din lincezeala si amorteala care ne-a cuprins, aducindu-ne aminte ca, oriunde ai fi, nu trebuie sa-ti fie rusine ca esti roman si ca viata te poate face oricind fericit. Iti multumim, Costel, in primul rind pentru lectia de viata pe care ne-ai dat-o!
Lasă un răspuns