Coarda negocierii

Nu stiu cu exactitate care este situatia de la Uzinele Dacia din Mioveni. Probabil ca angajatii de-acolo au nemultumirile lor. Este posibila si o anume lipsa de comunicare intre management si sindicat.

Insa atunci cind aud argumentele uneia sau alteia dintre parti simt ca adevarul este undeva la mijloc. Pe de o parte, salariatii vorbesc doar despre salariul net lunar, lansind cifre care par mult prea mici decit ceea ce se intimpla in tara. Administratia, insa, raspunde cu „pachetul” salarial. Adica pune in discutie toate sumele cheltuite cu forta de munca (asa cum sint ele definite in teoria contabila). Aflam, astfel, ca fiecare muncitor primeste cite o masa calda gratuita zilnic, are dreptul la trei premii anuale (indiferent daca este loaza sau un mare specialist) si ca beneficiaza de multe alte drepturi in conformitate cu contractul colectiv de munca. Banuiesc, de asemenea, ca se platesc sporuri de vechime (de parca virsta ar fi o calitate profesionala…), de conditii grele de munca si alte asemenea artificii care se adauga la salariul mult contestat. La inceput, chiar am simpatizat cu miscarea acestor sindicalisti. Am avut sentimentul ca sint exploatati de „imperialistii francezi”(!)… Dupa ce am citit cu atentie ofertele succesive ale patronatului, deja am o alta imagine asupra acestui conflict ce pare sa mearga intr-o directie paguboasa pentru o buna parte din economia romaneasca.
La inceputul acestei saptamini, conducerea uzinei de automobile a oferit un spor salarial de 400 RON (patru milioane vechi) fiecarui angajat. Protestatarii vor cu tot dinadinsul sa li se dea 550. In primul rind, ma surprinde cererea: dind fiecaruia 400, lei anulezi o mare parte din diferentierea profesionala: salariile lacatusilor se vor apropia vertiginos de cele ale maistrilor si inginerilor. Asta mi-aminteste de perioada anilor ’80, cind eram tinar specialist intr-o uzina bacauana si imi era rusine sa merg la caseria fabricii sa-mi ridic salariul odata cu muncitorii din subordine deoarece ei avea de doua-trei ori mai multi bani decit mine… Clasa muncitoare conducea! Traiam in democratia proletara…
O alta mirare imi trezeste inflexibilitatea sindicalistilor in procesul negocierii. Nu stiu ce informatii au despre planurile patronatului francez, insa atitudinea grevistilor ma duce cu gindul ca de undeva le vin asigurari ferme ca pot intinde coarda la maximum. Mi-e teama, insa, ca angajatii entuziasti sint folositi ca masa de manevra intr-o strategie mult mai ampla decit pot ei sa cuprinda. Profitul firmei argesene este remarcabil in 2007. Cu Logan, s-au facut vinzari record in Uniunea Europeana. Probabil ca multi dintre concurentii francezilor n-au privit fericiti la trendul uzinei din Romania. Ceea ce se intimpla acum avantajeaza pe ceilalti competitori de pe piata autoturismelor. Venirea celor de la Ford a creat, cred, o falsa asteptare pentru angajatii de la Dacia: ei se amagesc cu ideea ca pot oricind sa se transfere la Craiova, uitind ca si acolo exista suficient personal calificat. In conditiile in care francezii vor ajunge la concluzia ca raportul cheltuieli/beneficii le este defavorabil in Romania, pot lua in discutie „varianta Nokia”. Adica sint proprietari pe fabrica de la Mioveni si pot decide ce vor, inclusiv dezafectare ei si transferarea catre alte zari. Sau – in prima instanta – pot reduce activitatea pina la nivelul acceptabil, care sa nu le puna contractele in pericol. Renault nu este o simpla firma care se zbate in doua hale. Are centre de productie peste tot in lume. Logan se poate fabrica si in Rusia sau in America Latina (deja o parte dintre activitati se deruleaza in aceste locatii). Politica sindicala bazata pe santaj, amenintari si inflexibilitate nu impresioneaza, cred, board-ul de la Paris. Compania franceza detine destule resurse pentru a supravietui pierderii din Romania generata de o interminabila greva. Au exemplul englez: in urma cu doua, trei decenii, minerii galezi au intrat in greva generala. Premierul de-atunci, Margaret „Doamna de Fier” Thatcher, nu a cedat si a inchis tot complexul de extractie. Astazi, Walles este una dintre cele mai importante zone turistice din Marea Britanie, iar minerii de altadata au disparut… Arta negocierii este complicata si nu se desfasoara cu multa galagie. In plus, avem o problema cu definirea intereselor. Ne batem pentru o victorie de o zi sau pentru o viata normala de-a lungul urmatorilor 20 de ani?