Nu ma uit la televizor, dar mai fac, cind si cind, din an in paste, cite-un zapp, survolez canal dupa canal, dar nu gasesc nimic de vazut, de ascultat. Apar, mai peste tot, vorba lui H.R. Patapievici, figuri patibulare. Unul cu fata mica si botita, tuciurie si cu urme de pumni incasati in figura, ce se plinge ca a fost huiduit, desi e interpret de manele. Altul, frezat si cu mustata corsicana, usor grizonat si cu gura cit sura, debiteaza un sir neintrerupt de erori gramaticale si spune ca e salvatorul natiunii. Unul schiop, cu par bogat si incretit, ce se umfla in sine si da sfaturi din orice domeniu, de parc-ar fi Mafalda. Altul, uscat si desirat, frezat si el si ondulat (iata ce le putem gasi in comun), ce afirma ca un pensionar poate minca bine timp de o luna cu 20 (douazeci!) de lei – in vreme ce el, dupa cum singur se da de gol, haleste numai dimineata de 50 lei. Si citi altii! Tot ca ei, captivati de propria lor personalitate seaca si sumbra. Iata crema natiei romanesti!, va zice vreun strain ce da pe la noi, iar in barba si-ar rosti: pai daca asta e, atunci nu-i de mirare ca romanii sint unde sint! Si va zice asa, fiindca la televizor ce te astepti sa afli?! Desigur, pe cei mai vrednici fii ai unui neam, oameni cultivati, avind contributii in stiinta sau literatura, in arte sau istorie, in diplomatie sau politica. Asa isi va spune, dar va gresi. Crema natiei, haida-de! Si nu l-as caina pe strain, dar copii, tinerii ce se uita la tv isi descopera modelele intr-un bombardat de pumni, intr-un schiop sfatos, intr-un grandoman certat cu toata lumea, intr-un „nutritionist” analfabet. In ei vad tinerii pe oamenii de succes si le vor urma atitudinea, se vor molipsi de lipsa de principii, si isi vor da si ei drumul la gura spunind ce le vine, fara a sti ce, vor fi agresivi si aroganti. Cind se va termina cu toate acestea, nu stiu. Cind vor ajunge televizinile romanesti sa-si aleaga interlocutorii pe sprinceana? Nu stiu, dar am o banuiala sinistra. Ca in televiziuni sint tot mai putini profesionisti, tot mai putin oameni ce-si iubesc meseria, tot mai putin realizatori capabili. Incit, fiind in majoritate niste insi ce nu vor decit cistiguri bune, aduna si ei ce li se aseamana, ii aduna, adica, tocmai pe aceia pe care si i-au luat ca modele si cad pe spate de admiratie cind ii vad. Nu mai cred, ca mai demult, ca totul e o chestiune de rating. Nu! Acum s-ar putea obtine un bun rating si cu emisiuni sanatoase, pentru ca societatea romaneasca s-a mai asezat si e capabila sa recepteze cultura, arta, idei. Asa incit nu ma mira ca audientele televiziunilor merg spre cote negative dezastruoase. Prost orientate, incep sa piarda publicul altadata fidel. Cine sa se mai uite la personajele noastre caragialiene, sau la show-uri in care un gurist reprofilat ca speaker se inconjoara de fete dezbracinate, stingace si stinghere? Si, in acest context, pina si televiziunea publica s-a dezis de emisiunile culturale. De parca nu ar fi in slujba natiunii, a bunelor moravuri si caractere, a instruirii unui public zapacit de licentele celorlalte posturi tv, in slujba conduitei decente si, de ce nu, se dezice de la a fi un model pentru ceilalti. E trasa, aidoma omului prost, adica deturnata, spre superficial si facil, spre redundant si goliciune. Or televiziunile, fie de care ar fi, au nevoie si de proiecte solide, capabile sa le sustina in orice situatie. Nu sa stea ca in bataia vintului si sa fie minate hais si cea, dupa cum vor rafalele. Iar problema se naste din lipsa de idei. Pentru ca se pot face emisiuni culturale, har Domnului, dinamice si inteligente. Dar, prada unei prejudecati, sefii televiziunilor nu se pot abtine sa nu faca realizatori de emisiuni culturale din diversi oameni de cultura. Poeti, critici literari, prozatori – buni in meseria lor, dar care nu au nici inclinatii pentru a aparea pe micul ecran, nici dinamism, nici fler oratoric, nici prezenta de spirit si nici o atractivitate, incit emisiunile lor par niste pagini de cronici prafuite, plicticoase. Asa ca, in loc sa dea aceste emisiuni pe mina unor profesionisti, in spatele carora sa stea oamenii veritabili de cultura cu sfaturi si idei, ei ii pun in fata pe cei care au ideile, dar sint incapabili sa le exprime. Si ajung repede la concluzia ca ele, emisiunile culturale, trebuie sa fie desfiintate.
Dan PERSA
Lasă un răspuns