Sărbătoarea de 1 Martie ne readuce, an de an, tuturor speranța,
optimismul, credința în mai bine și spor la toate. Este simbolul prin care, din încleștarea frigului cu razele soarelui, a întunericului cu lumina, după ultimele zvîrcoliri din zilele babelor, învinge viața, primăvara și soarele. Acest triumf al reînvierii și regenerării este invocat an de an prin mărțișorul pe care îl dăruim celor dragi la „cap de primăvară”. Șnurul alb și roșu agățat de o amuletă cu semnificații dintre cele mai diverse erau legate de părinți la mîna copiilor, erau dăruite de flăcăi fetelor, erau shimbate de fete între ele cu sens de urare de noroc și de sănătate.
Mărțișorul dăruit în zorii primei zile din Martie se purta nouă pînă la 12 zile, uneori chiar pînă la vederea primului pom înflorit, apoi se atîrna de ramurile înflorite, crezîndu-se, astfel, că tot astfel va fi și anul celui care l-a purtat. Dintre toate datinile ce țin de 1 Martie, cea mai îndrăgită de români este sărbătoarea mărțișorului, martie cel mic sau mărțușului, cum i se mai spune prin alte părți. Numele este luat de la luna care începe în această zi, numită în popor și mărțișor. Mărțișorul era, la început, un ban de aur sau de argint, ori o para, după situația materială a celui care îl ofere. De acest bănuț erau legate două fire răsucite: unul roșu și altul alb, sau negru cu alb, ori mai multe fire de argint și de aur și se purta fie legat la mîna stîngă, fie la gît . Îl purtau copiii, dar și fetele și tinerele neveste. Cu timpul, banul a fost înlocuit cu mici obiecte de aur sau argint ca un fel de amulete cu semnificații de tot felul: serioase, sentimentale sau hazlii, menite a le aduce purtătoarelor belșug și bunăstare. După credința populară, firul alb făcea ca fața celei care-și legase mărțișorul să nu fie înnegrită de razele soarelui de vară și să rămînă „albă precum crinul și rumenă ca trandafirul”. Dacă mărțișorul era purtat de un copil, acesta avea să fie curat și sănătos ca argintul și apărat de friguri, în timpul verii.
Purtarea mărțișorului trebuia să respecte un anumit ritual. El se
punea dis-de-dimineață pînă nu răsărea soarele și pînă la scularea
din pat. La acest ritual nu trebuia să asiste o femeie însărcinată,
căci ar fi născut un copil cu „albeață la ochi”.
În Macedonia, de exemplu, doar copiii poartă mărțișoare, pe care le poartă începînd cu seara de ajun a zilei de 1 Martie. Mărțișoarele se poartă pînă la 9 Martie, de Mucenici, după care se leagă de ramurile unui pom. Există credința că astfel pomii vor rodi din belșug, iar rîndunelele vor veni de Paști cu daruri și hăinuțe noi pentru copii. Prin alte părți, copiii poartă mărțișorul 12 zile, după care îl leagă de un pom tînăr. Unele tinere îl poartă pînă la sfîrșitul lui Martie, cînd pun șnurul pe un trandafir, iar dacă de șnur au avut legată o monedă o dau pe vin, pe pîine albă și caș, pentru ca fața să-i fie albă precum cașul, și rumenă ca vinul și să fie mîndră și aleasă ca trandafirul, rege al florilor.
În alte părți, mărțișorul se poartă pînă înfloresc pomii: prunul, păducelul sau vișinul, și atunci se atîrnă în ramurile acestor pomi
pentru ca fata ori nevasta să fie sănătoasă și frumoasă ca florile
Marțișoarele confecționate manual, o tradiție ce se pierde cu trecerea timpului
Felicitări făcute din flori presate, vaze în miniatură semănînd cu mici jerbe de flori, coșari și animăluțe, broșe cu inițiala numelui și tot felul de astfel de flecuștețe invadau an de an tarabele în preajma zilei de 1 martie. Nebunia începea chiar și cu trei-patru săptămîni înainte de ziua mărțișorului. Fiecare om care simțea că are ceva talent, își făcea încă din toamnă provizii de frunze și flori pe care le punea la uscat pînă spre primăvară, cînd deveneau numai bune de folosit pentru confecționarea de mărțișoare sau felicitări. Mărțișoarele erau adevarăte „opere de artă” și te făceau să zăbovești minute bune în fața tarabelor.
Pînă în urmă cu 10-15 ani era chiar o afacere sezonieră destul de mănoasă. Studenții își făceau rost de bani pentru cumpărarea cartelei de masă pe două trei luni iar liceenii care se apucau de astfel de îndeletniciri cîștigau destul cît să se poată duce măcar două – trei săptămîni cu prietena la un suc și o pizza. Dar și numărul acestora s-a împuținat de la an la an, așa că tradiția mărțișoarelor confecționate manual riscă să se piardă pe an ce trece. În galantarele magazinelor au început să apară acum săculeți cu „euroi”, ghinde și boabe de fasole pictate, vrăjitoare pe mături, pietre de rîu, pufulici, scăpărici, animale în miniatură sau tot soiul de simboluri japoneze. Așa stînd lucrurile, dacă doriți să oferiți persoanelor iubite un mărțișor original, consultați mai întîi oferta meșterilor populari, care au prețuri pentru toate buzunarele, între 10.000 și 100.000 de lei. La vînzătorii cu firmă, aveți toate șansele să găsiți aceleași kitch-uri rămase nevîndute de anul trecut.
Internetul, cea mai modernă sursă de inspirație pentru creatorii de mărțișoare
Pentru a fi diferiți de ceilalți creatori de mărțișoare, mulți dintre tinerii care s-au apucat de astfel de mici afaceri folosesc Internetul ca sursă de inspirații. Simboluri și poeme japoneze, cu diverse semnificații legate de dragoste, apă, foc sau pămînt găsite pe tot felul de site-uri tematice sînt rapid prelucrate și folosite pe post de mărțișoare. Pe lîngă faptul că a devenit o inepuizabilă sursă de inspirație, Internetul mai este folosit chiar și pentru comercializarea ineditelor creații. Zeci de anunțuri presărate pe site-uri din cele mai diverse anunță tot felul de job-uri sezoniere. Agenții de vînzări pentru comercializarea felicitărilor sau mărțișoarelor confecționate în aceste zile sînt la mare căutare, iar dacă afacerea merge bine profitul nu este deloc de neglijat.
Oricine poate să facă un mărțișor
Asta nu înseamnă că mămicile, bunicile, fetițele sau educatoarele noastre nu s-ar bucura mai mult dacă, în locul micuțelor bucăți de sticlă sau metal legate de un șnuruleț alb-roșu, ar primi de la cei dragi mărțișoare confecționate de mînă. Cu puțină îndemînare, oricine se poate încumeta să realizeze astfel de mici bijuterii. Ca să avem materialele potrivite pentru aceste mărțisoare, vom profita de ocazie și vom culege înainte cîteva rămurele. Poate găsim cîteva uscate, gata căzute, ca să nu facem rău pomilor tocmai acum, la început de primăvară. Ramurelele trebuie să nu fie nici prea mici, nici prea mari. Aveți nevoie de cîteva rămurele, cîte una pentru fiecare mărțișor, carton, pe care îl colorăm roșu și decupăm petale de flori sau, pur și simplu, doar cerculețe, cîteva bucățele de hîrtie creponată galbenă mototolită, din care facem floricelele, hîrtie creponată verde, cu care înfășurăm rămurelele să nu le fie frig, foarfecă, lînă sau melană roșie și albă, puțin mai groasă, din care facem șnurul de mărțișor. Chiar dacă mărțișorul care va ieși din mîinile noastre nu va fi tot la fel de elegant ca cel din vitrinele magazinelor, cu siguranță că cei care le vor primi îl vor aprecia mai mult decît pe cel dinainte. (Elena SOLOMON)
Lasă un răspuns