Mulțumiți doar cu simboluri ?!

Asistăm, de cele mai multe ori revoltați și neputincioși, la o profundă criză a culturii românești, pe fondul manifestării crizei europene. Este vorba nu doar de o criză a creștinismului, ori de descreștinare, fiindcă se pretinde că astăzi se trăiește într-o epocă post-creștină, ci de o criză a modelelor culturale și politice care au inspirat viața europeană în ultimii 20 de ani. Ideologiile ateiste, secularismul, comunismul, ca produse ale culturii europene, se confundă cu dezorientarea și disperarea.
Nevoia de a avea un model de viață se suprapune și în România peste o acută lipsă de personalități demne de a fi imitate. Și asta nu pentru că nu ne-am avea și noi valorile noastre, dar exemplele pozitive – cu adevărat demne de urmat – sînt din ce în ce mai puține ca să constituie un model pentru tineri.
Ceea ce se anunță pentru viitor nu prea sună bine. Adolescenții prezentului și-au ales idoli din cele mai controversate categorii. Personajele care sînt cele mai tentante și care stîrnesc admirația unanimă a tineretului sînt fotbaliștii, vedetele hip-hop, șmecherii de cartier, micii mafioți care-și împart zonele de influență, hackerii (pentru modul inteligent în care fură bani și mărfuri prin internet), afaceriștii dubioși și, bineînțeles, nelipsiții maneliști. De altfel, manelele au intrat atît de tare în sufletele și conștiința românilor încît amenință să devină genul muzical național și să detroneze valorile tradiționale. Demodatele, vetustele doine, balade, cîntece de petrecere, romanțe, muzica ușoară românească autentică și chiar muzica folk, pe care le consideram pînă mai ieri ca făcînd parte din întreaga ființă națională, au fost date la o parte și chiar azvîrlite în coșul uitării în fața invaziei acestor forme de subcultură, de kitsch. Fără milă și fără ezitări. Sîntem atacați din toate părțile și mai peste tot pe unde mergem de ritmurile îndrăcite ale manelelor, pe care posturile de televiziune și le dispută într-o acerbă concurență. De parcă alte forme de cultură nu ar exista. Manelele, în genere muzica facilă care s-a răspîndit vertiginos și pe care, voit sau nevoit, o ascultăm cu toții, aproape fără excepție, sînt fabricate după rețete infailibile, asta și poate datorită faptului că – așa cum bine remarca un critic de artă – „se adresează mediocrității din noi”. Ritmul incitant, accesibil, ține seama de ancestralul nostru balcanism, iar cuvintele simple, uneori obscene, sînt extrase din vocabularul de bază ori din argoul pe care masele le stăpînesc în unanimitate.
Dar foarte posibil ca și această modă a manelelor și a modelelor pe care le propagă pe firmamentul divertismentului autohton să nu dureze la infinit, ca de altfel nici o altă modă care pune în prim-plan non-valorile. Oriunde te-ai învîrti în țara asta dai de modele care le-au sucit mințile adolescenților. Cine își vede de carte, de pregătirea pentru viitor este exclus din cercul celorlalți tineri „de gașcă”, conștiincioșii fiind marginalizați, astfel că amatorii de învățături alese devin din ce în ce mai puțini, iar sălile de clasă din ce în ce mai goale. Vedetele spațiului mioritic au reușit să declanșeze adevărate mișcări de masă, fenomene ce nu trebuie să fie deloc neglijate. Prezentatorii emisiunilor cu format fix, cumpărate ca atare din străinătate, s-au pomenit – și ei – în mod la fel de neașteptat și de nejustificat în postura de staruri cu zeci de mii de admiratori și salarii fabuloase și care nu fac altceva decît să rostească fraze, să gesticuleze și să surîdă în chipul cel mai fermecător, exact după tipicul unor emisiuni gîndite de alții și prezentate pe micile ecrane occidentale de multă vreme. Și toate acestea în timp ce oamenii cu merite incontestabile – medici, oameni de știință, oameni de teatru care s-au devotat scenei românești cu o pasiune ce a învins condițiile vitrege și salariile mizere, scriitorii, pictorii, muzicienii de certă valoare trec absolut neobservați, meritele lor nefiind răsplătite nici măcar cu gratitudinea celor din jur; în special a celor tineri, pentru care aceștia ar trebui să reprezinte adevăratele modele. Sigur că atîta timp cît se poartă „în draci” muzica obscenă, lenea, incultura, sexul în grup, înjurăturile și drogurile, cei buni vor rămîne doar simpli „papagali” de care ceilalți vor face bășcălie, sau mai bine-zis, mișto „adevărat”.
Mulți dintre politicienii și oamenii de afaceri nu sînt de admirat sau modele demne de imitat sau urmat, deoarece aceștia sînt controversați, inconsecvenți, neconvingători și chiar lipsiți de cultură. Amintindu-vă că unul dintre candidații la președinția țării, invitat mai zilele trecute la un talk-show, nu a știut să răspundă nici acum un an și nici în prezent la o întrebare la care poate răspunde cu maximă degajare orice elev mediocru: cine este Mircea Cărtărescu?! De asemenea, același candidat s-a declarat „pro-american” fără a face publicul să înțeleagă pentru ce anume și completînd într-un mod pueril, cu afirmația că „…într-adevăr, în Irak nu s-au găsit arme chimice sau alte arme de distrugere în masă”. Doar atît și nimic mai mult!. Și atunci ne întrebăm: ce model poate oferi un viitor președinte fără cunoștințele de cultură sau de politică externă, dar care este pregătit să-i tragă în țepe pe cei obraznici și fără ascultare? Oricum, tineretul, care constituie un segment important din populația țării, a devenit o piață de desfacere importantă, putîndu-se face mulți bani cu „discosistemul”, cu drogurile și prostituția – de exemplu, și exploatîndu-se astfel setea lui eternă de vis, foamea lui inepuizabilă de admirație și minunata lui ușurință cu care, spre a-și potoli și a și le satura și pe una și pe cealaltă, se mulțumește doar cu simboluri. Tocmai de aceea, conștienți cu toții de răsturnarea scării de valori cu susul în jos, trebuie să ne oprim și să zăbovim o clipă întrebîndu-ne dacă nu cumva și noi am greșit devenind inofensivi și indiferenți la ceea ce se întîmplă în jurul nostru. (Romulus Dan BUSNEA)r cuvintele simple, uneori obscene, sînt extrase din vocabularul de bază ori din argoul pe care masele le stăpînesc în unanim

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!