Cutremurul și reacția elevilor

După cutremurul de săptămîna trecută, toată lumea s-a gîndit mai serios la cît de impotantă este viața si cît trebuie apreciate toate „nimicurile”, așa cum le numim noi, pentru a fi cu adevărat fericiți. Am văzut zilele trecute reacția omenirii în fața unui fenomen al naturii și am observat sentimentul și starea generală, adică panica. Ce aș putea să adaug ar fi reacția tinerilor și dacă aceștia știu într-adevăr să se apere în fața unei forțe nevăzute.
A doua zi, la orele de curs, cutremurul a fost subiectul principal al tuturor conversațiilor. Se auzeau rîsete, se speriau unii pe alții, își imaginau o adevărată catastrofă. „La început am crezut că este o trepidație, o undă sau ceva de genul ăsta. Pe moment nu m-am speriat, dar cînd am realizat de fapt ce se întîmplă, un sentiment ciudat îmi paraliza întreaga ființă, simțeam o panică puternică, nu mă mai puteam mișca. Apoi am văzut cum tabourile se mișcau, o icoană a căzut, cărțile din bibliotecă au alunecat pur și simplu, iar casetofonul se mișca dintr-o parte într-alta. Mă uitam, dar nu reacționam și nici acum nu știu exact ce s-a întîmplat cu mine. Cu certitudine, am avut impresia că a durat o veșnicie și nu doar cîteva secunde, dar dacă ar fi fost mai mare, probabil că făceam infarct! Aș putea spune că acesta a fost prima mea experieță de acest gen și sper să nu mi se mai întîmple, dar dacă nu va fi așa, voi încerca să-mi stăpînesc teama conștientizînd că este inutilă”, spune Ioana, o elevă care a relatat cu sinceritate sentimentele trăite în acele clipe.
Alții au reacționat normal, nu au intrat în panică și își pot controla sentimentele, știind exact cum să se apare, dar cu toții sperăm să nu se mai întîmple. (Mădălina STURZU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!