Dați-mi cuvîntul!

Răul cel mai rău!…

Se spune că atunci cînd se întîmplă ca liderii politici și militari să fie valoroși, iar conjuncția astrală favorabilă, se petrec minuni și Dumnezeu umblă printre oameni. însă, de cînd trăiesc (și am destui ani), despre o asemenea minune n-am auzit. într-o scrisoare adresată din exil la 30 decembrie 1975, marele ziarist care a fost Pamfil Șeicaru, luptător cu arma în mînă în Războiul pentru întregirea Neamului, pentru ca după cel de-al II-lea război mondial ocupația stalinistă să-l condamne la moarte, în contumacie, povestea o întîmplare de un umor amar. Permiteți-mi s-o reproduc pentru a înțelege mai bine forța instinctului care ordonează de multe ori lumea organică: „Trăiesc cu intensitate toate problemele țării. De aceea sînt în emigrație un izolat. Am să-ți spun o întîmplare menită să-ți lămurească felul meu de a mă comporta. înainte de 1914, la regimentele de cavalerie venea la anumite soroace o comisie de medici veterinari care după ce verifica, rînd pe rînd, caii, decidea care trebuie reformați și scoși, deci, la licitație. La Regimentul 2 de Cavalerie (roșiori), comandantul unui escadron s-a opus deciziei comisiei de a reforma trei cai, ofițerul socotindu-i, contrar vîrstei pe care o aveau caii, cei mai buni cai din escadron. (…) Totuși, ei au fost reformați, dar ofițerul nu se resemna ca acești cai a căror vrednicie o cunoștea, să ajungă pe mîna unor geambași, care îi vor vinde oricui. Fiu al unui preot, el l-a convins pe tatăl lui să-i cumpere, oferind un preț mai mare decît ar fi oferit geambașii. Și caii au fost cumpărați de preot, care-i îngrijea cu iubire. Alesese un cal pe care-l folosea cînd pornea cu ziua întîi a lunii pe la cătunele ce formau parohia preotului. Pe un platou ce domina cătunele comunei din apropierea Bîrladului își avea drumul obișnuit preotul să-și viziteze enoriașii. Călărea liniștit preotul avînd la oblînc căldărușa, iar într-o traistă celelalte ustensile religioase. în dimineața acelei zile, pe platou făcea exerciții escadronul fiului său. La un moment dat – continuă Pamfil Șeicaru – trompeta sună asaltul. Deodată, calul popii ciulește urechile și o pornește furtunos la galop, ajunge escadronul și îmbrîncește pe ceilalți cai, făcîndu-și loc în primul rînd, unde își avea el locul. Cînd comandantul a ridicat sabia, oprind asaltul, s-a întors cu calul său spre escadron, a rămas uimit văzînd călare pe preot în rînd cu ceilalți călăreți. âi venea să rîdă, dar s-a înduioșat văzînd pe tatăl lui cum își ștergea sudoarea de pe față, care penetra urmele spaimei încercate în cursul galopului. Ceva similar încerc și eu cînd aud trompetele țării care comandă asaltul”.
Am relatat această scenă de viață pentru emoția pe care o degajă. Și preotul de țară, și ofițerul și căluțul s-au făcut, de mult, oale și ulcele, dar de un lucru sînt sigur: că atunci cînd vor suna și la noi trompetele Dreptății, poporul român, asemeni căluțului preotului, se va simți chemat să-și spună cuvîntul la urnele de vot, cu privire la soarta țării pentru viitorii patru ani, eliminîndu-i pe cei din tagma țepuitorilor și jefuitorilor suitei pesediste, care și-a bătut joc nu numai de electoratul care i-a votat, dar și de economia românească! Acest guvern cu vocația abuzuruilor de tot felul, care a guvernat pe lîngă Constituție, sau împotriva ei, a fost somat să-și amintească de popor abia acum, în prag de noi alegeri. Așa și-a amintit de pensionari, de învățămînt, de sănătate etc. încercînd să-și răscumpere încrederea pierdută pe parcursul actualei guvernări. Acesta este PSD-ul! „PSD reprezintă, cred eu (spune Octavian Paler în „Cotidianul” din 5 sept. 2003) răul cel mai rău, capabil să ne lase fără destin, acționînd ca o ciumă istorică. Amestec de parveniți, fuduli, de baroni nespălați, de mazete, nulități și oportuniști, ciocoimea pesedistă a atins un asemenea grad de nerușinare și de aroganță încît a o lăsa să gestioneze țara mai departe ar fi din partea noastră o dovadă de masochism”.
Cred că nu mai sînt necesare alte comentarii.

Aurel BERARUit de pensionari

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!