Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfinților Mucenici Galaction și Epistimi

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfinților Elisabeta și Zaharia, părinții Sfîntului Ioan Botezătorul

Din învățăturile Sfinților Părinți: „Credința cea dreaptă și lucrările cele cuvioase sînt semnele adevăratului creștin. Creștinul este o adevărată casă a lui Hristos, alcătuită din faptele bune și din învățăturile cele sănătoase. Iar adevărata credință, se arată prin fapte. Credință fără fapte este moartă, precum și faptele fără de credință. Drept aceea, se cuvine ca cei curați să se păzească cu toată puterea de faptele cele necurate, că nu, pentru noi, să se zică acel cuvînt: «Cu gura ei mărturisesc, că știu pe Dumnezeu, iar cu faptele se leapădă de El.» Pentru că a zis Domnul: «Dacă cineva Mă iubește pe Mine apoi păzește și cuvîntul Meu și Tatăl Meu îl va iubi pe el și la dînsul vom veni și locaș întru el Ne vom face.» De aici, să cunoaștem că, din credința cea dreaptă și din faptele cele bune, se zidește casa sufletului. Și așa, Dumnezeu petrece întru noi, precum este scris: «Mă voi sălășui întru dînșii, zice, și cu ei voi umbla.» Aceasta arătînd-o, și Apostolul Pavel zice: «Sau nu știți că Iisus Hristos este întru voi, fără numai de sînteți neiscusiți și neluători în seamă.» Diavolul nu știe de este, sau nu, Stăpînul Hristos în mintea ta. Dar, de te vede pe tine mîniindu-te, sau sfădindu-te, sau grăind cuvinte necurate, sau jurîndu-te, sau clevetind, sau urînd pe cineva, sau trufindu-te, sau rîzînd mult, sau glumind, sau nerugîndu-te adeseori, nici aducîndu-ți aminte de moarte, atunci el cunoaște că nu este în sufletul tău Cel ce te păzește pe tine. Și așa, ca un tîlhar, intră diavolul cel viclean, fiindcă nu este luminarea lui Dumnezeu in inima ta, și-ți fură casa sufletului. Și se fac cele mai de pe urmă mai rele decît cele dintîi. De acestea să ne izbaveasca Domnul, cu darul Său și cu iubirea Lui de oameni.”
învățătura Sfinților Părinți despre minciună: „Este trebuință de multă
trezvie, ca să nu fim furați de minciună. Că, mințind, nimeni nu se
face părtaș lui Dumnezeu și mincinosul este străin de El. Căci este
scris: «Toată minciuna de la diavolul este». Și, iarăși: «Mincinos
este și tată al minciunii». Așadar, pe diavolul îl numește mincinos.
Căci adevărul este Dumnezeu, că însuși zice: «Eu sînt Calea,
Adevărul și Viața». Deci, vedeți de cine ne despărțim. Și vedeți de
cine ne lipim cu minciunile: este arătat că de cel viclean. în schimb,
de voim, să ne mîntuim cu adevărat, sîntem datori să iubim
adevărul, cu toată puterea și cu toată sîrguința și să ne păzim de
toată minciuna, ca nimic să nu ne despartă de adevăr și de viață.
Trebuie să știți că sînt însă trei osebiri și feluri de minciună. Este
minciuna de gînd, este cel ce minte cu cuvîntul, este încă și cel ce
și cu viața lui minte. Cel ce minte, din gîndul său este cel ce
primește păreri. De vede pe cineva grăind cu aproapele său,
gîndește și zice: «De mine grăiesc». Iar de va lăsa vorba, iarăși
gîndește: «Pentru mine au lăsat vorba». Și toate le minte cu gîndul.
Gîndește de asemeni și la clevetiri de bătaie, de osîndire, de a face
război. Că nu poate pomul rău să facă roade bune. Iar dacă voiești
cu adevărat a te îndrepta pe tine însuți, pune începătură de pocăință
și nu te tulbura”. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!