Cazanul lui Iliescu

Ștefan RADU

Expresia îi aparține lui Iosif Boda, un analist politic ale cărui idei le respect chiar dacă de cele mai multe ori nu le împărtășesc. Domnia sa a atras atenția asupra unui fapt despre care am scris înainte de a începe campania electorală: românii sînt chemați la urne pentru a alege președintele țării dintre cîțiva candidați socialiști. Adică oricum ai da-o, tot cu un lider de stînga te alegi. întrebarea care se naște este cea referitoare la capacitatea acestor candidați de a garanta edificarea sistemului capitalist real și modern în România cu mijloacele doctrinare socialiste. Dl Boda nu este singurul expert care trage acest semnal de alarmă. însă el aduce o notă specială: opțiunea sa social-democrată, greu controlată în aparițiile publice, dă afirmațiilor sale o mai mare greutate. în plus, el explică situația prin jocurile de culise regizate de președintele Ion Iliescu: acesta, în 15 ani, a reușit să creeze din fostul FSN – un imens „cazan” de cadre – formațiuni care să acopere mai tot spectrul politic actual. Petre Roman, la o emisiune televizată, remarca, mîndru de sine, că foștii membri ai primului guvern postrevoluționar sînt, astăzi, șefi de partide sau candidați importanți pe scena electorală. Săptămîna trecută, Petre Marin Miluț, candidatul AP la președinția României, aflat la Bacău, accentua, cu umor, situația prin care trecem. „S-a împlinit visul domnului Iliescu! A creat din același material și puterea și opoziția, astfel încît nu are de ce să se mai teamă acum”.

Supărarea domnului Miluț venea din faptul că presa ignoră mesajele venite dinspre formațiunile considerate fără șanse în competiția electorală. Aceste partide – multe dintre ele aducînd oferte într-adevăr originale – nu fac parte din jocul politic pe care marile formațiuni l-au acceptat tacit. Absența din peisajul doctrinar românesc a unei dimensiuni populare – mișcare politică extrem de importantă în Parlamentul Europei – nu este receptată de electoratul autohton drept o chestiune cu adevărat importantă. în această situație, partizanii lui Ciuhandu și Miluț cred că se pregătește lansarea unei formațiuni desprinse din același trunchi fesenist care să reclame locul liber destinat ideologiei populare pentru a împlini tabloul de familie. în spatele acestei afirmații se ascunde – pe lîngă doza incontestabilă de adevăr – neputința acestor formațiuni minuscule de a se coagula într-o mișcare semnificativă. Măcinată de conflicte personale și orgolii nejustificate, găzduind în sînul lor figuri compromise sau cu o imagine cam șifonată, partide precum PNȚCD sau AP îngreunază cursele candidaților pe care i-au propus pentru președinția țării. Cred că mult mai ușor i-ar fi lui Ciuhandu să comunice cu electoratul dacă n-ar fi nevoit să vorbească de la tribuna partidului moștenit de la Ciorbea și Diaconescu. Cît despre Petre Marin Miluț, acesta este un personaj cu totul aparte. Un om de afaceri cu mare succes în SUA și Europa, cu o pregătire profesională impresionantă, cu o putere de analiză pe care i-o descoperi atunci cînd ai ocazia să conversezi direct cu el, rămîne – totuși – un competitor fără mari șanse într-o lume în care emisiunile televizate și reportajele din presa scrisă sînt primordiale în construirea imaginii unui candidat. Existența lui pe buletinul de vot de la prezidențiale confirmă ideea că merită să scanăm toate opțiunile înainte de a pune ștampila acolo unde dorim.

Ne plîngem mereu că oamenii de calitate se țin departe de luptra politică. Reclamăm faptul că oferta de candidați este sărăcăcioasă. Ne întrebăm unde sînt personalitățile cu adevărat interesante, demne să reprezinte imaginea României în fața lumii în care dorim să ne integrăm. Poate nu sîntem atenți la ce se întîmplă în jurul nostru: acești oameni există, însă pentru că nu se agită prea tare, nu înjură la colț de stradă, nu lansează fraze care să facă deliciul jurnaliștilor ei par modești, neinteresanți. Nu formațiunea care i-a propus contează atunci cînd optăm pentru un președinte sau altul, ci calitățile lui personale. Dacă nu vom ști să ne debarasăm de șabloanele pe care ni le-au livrat exponenții actualei clase politice, vom continua să valsăm cu adormiții din Parlament și cu figurile de derbedei pricopsiți pe spinarea țării. reprezinte imaginea României în fața lumii în care d

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!