Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfinților Apostoli Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast, Cuart și Terțiu

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Leon cel Mare

Trăia odată în pustie un călugăr pe nume Serapion. într-una din zile, a plecat în oraș pentru o trebuință. Pe una din străzi, a întîlnit o desfrînată, căreia i-a zis: „Să nu primești pe nimeni, că eu voi veni la tine deseară”. Iar ea i-a făgăduit că-l va aștepta. Apoi, după ce a trecut o vreme, a venit și i-a zis: „Așteaptă-mă puțin, că am o lege pe care trebuie s-o împlinesc”. Ea a răspuns: „Săvîrșește-o, părinte”. Și, stînd ei în cameră, a început bătrînul a citi Psaltirea, de la psalmul cel dintîi și pînă la sfîrșitul psalmilor celor o sută cincizeci și, la fiecare psalm făcea cîte trei închinăciuni. Iar ea stătea, tremurînd, în spatele lui. Dar el cu dinadinsul se ruga pentru dînsa, ca să se mîntuiască și l-a ascultat pe el Dumnezeu. Spre ziuă, a căzut desfrînata la picioarele lui, și l-a rugat: „Ai milă părinte, să mă duci unde știi, ca să mă mîntuiesc. Că pentru aceasta te-a trimis Domnul la mine”. Călugărul a luat-o și a dat-o la o mănăstire de maici. Acolo a spus către stareță: „Primește pe sora aceasta și să nu pui asupra ei canon, ci pe cît va voi ea și să nu o superi cu nimic”. Iar ea a petrecut acolo o vreme, după care a zis: „Sînt păcătoasă, și voi să mănînc o dată pe zi”. Mai apoi, iarăși a zis: „O dată la două zile voi să mănînc, de vreme ce mult am păcătuit, și printr-o fereastră dați-mi să mănînc. Și dați-mi să lucrez lucru de mînă”. Și așa, pocăindu-se, a plăcut Domnului și, mîntuindu-se, a adormit în Domnul. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!