Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Martin din Tours
Un oarecare călugăr din Tebaida povestea odată: „Eu am fost feciorul unui aducător de jertfe idolilor. Cînd eram copil, vedeam de multe ori pe tatăl meu, alegînd seara și dimineața în templu, închinîndu-se și tămîind idolii. Odată, am mers după el în taină, ca să văd ce face în templu și cum se închină. Cînd am intrat acolo, am văzut pe satana, cum ședea ca un împărat pe scaun împărătesc, și toți ostașii lui stăteau înaintea lui. Și a venit unul din draci, i s-a închinat, iar el l-a întrebat: „De unde vii și ce ai făcut?” Dracul i-a răspuns: „Iată, am fost în cutare parte și am ridicat sfadă și război mare și am făcut multă vărsare de sînge între oameni și am venit să-ți spun”. Satana l-a întrebat iarăși: „în cîte zile ai făcut aceasta?” Demonul i-a spus: „în treizeci de zile”. S-a mîniat satana și a poruncit de l-au bătut pe el: „Numai aceasta slujbă mi-ai făcut în atîtea zile?” Apoi, a venit alt drac și i s-a închinat. El l-a întrebat și pe acela: „De unde ai venit?” A răspuns: „Am fost pe mare și am ridicat o furtună cumplită asupra unei corăbii cu mulțime de oameni și s-au înecat toți în mare. Acum am venit ca să-ți spun”. Satana l-a întrebat și pe el: „în cîte zile ai făcut aceasta?” „în douăzeci de zile”. Și a poruncit de l-au bătut și pe acela, zicînd: „De ce numai atît de puțin lucru și atît de puțină slujbă mi-ai făcut în atîtea zile?” Iată, a venit și al treilea drac și s-a închinat. L-a întrebat și pe acela de unde a venit. „în această cetate s-a făcut o nuntă. Și am pornit sfadă și război mare între nuntași și între mire și mireasă. Și multă vărsare de sînge am făcut și am venit să-ți spun”, i-a spus dracul. L-a întrebat satana: „în cîte zile ai făcut aceasta?” A zis acela: „în cinci zile”. Și a poruncit să-l bată și pe acela: „Pentru ce ai făcut în cinci zile numai atît de puțină slujbă și lucru?” După aceasta a venit și altul și i s-a închinat. L-a întrebat și pe acela: „Dar tu de unde ai venit?” Răspuns-a acela: „Eu, stăpîne, sînt patruzeci de ani de cînd mă lupt cu un călugăr sihastru în pustie, iar întru această noapte l-am împins și l-am aruncat în desfrînare”. Iar satana, auzind aceasta, s-a sculat și l-a sărutat pe el și l-a pus pe scaun aproape de dînsul, spunîndu-le tuturor: „Cu adevărat bun lucru și plăcută slujbă mi-ai făcut, vrednic ești de cinstea mea, că ai făcut o ispravă ca aceasta”. Cînd am văzut acestea cu ochii mei și cu urechile mele, am cunoscut că mare este cinul călugăresc. Drept aceea și eu, lăsînd lumea, am ieșit în pustie, Dumnezeu povățuindu-mă pe calea mîntuirii”. (Constantin GHERASIM)
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.