Toata presa si, cel mai mult, Antenele, il pling pe Mile Carpenisan iar presedintele tarii l-a decorat post – mortem. Toti vor o bucata din celebritatea jurnalistului iar culmea prostiei si ipocriziei a fost inregistrata la o emisiune de la Antena 1, unde niste idioti au aprins luminari si au bocit la poza altcuiva pentru ca habar n-aveau cum arata Mile si au gresit fotografia.
Ipocrizia este maxima pentru ca nimeni nu l-a cautat sa-i ofere o slujba cit mai traia. Acum toti se calca pe bataturi sa spuna ce jurnalist bun era; pai daca era atit de bun, de ce nu l-ati angajat?
Ca si in cazul celor ucisi in explozia de la Mihailesti, sefimea din media isi aminteste ce profesionist bun era un om. Dar isi aduce aminte dupa ce acel om moare. Cit era in viata nu conta pentru ca exista unii jurnalisti care au coloana vertebrala si care au curajul sa spuna NU atunci cind considera ca e cazul.
Insa acest gen de profesionisti nu sint agreati. Pentru ca strica ploile patronilor sau ale sefilor care, din birou, viseaza stiri-bomba.
Asa ca, nu, n-a murit un mare jurnalist. A murit un om. Jurnalistul a murit mai demult.
un articol ff realist felicitari
Am vazut si eu emisiunea Acces direct unde era omagiat Mile. M-a socat fotografia care era prezentata ca fiind a lui Mile Carpenisan, dar care nu semana deloc cu el. Pe urma am aflat ca era fotografia unui om in viata, a unui blogger pe nume Groparu. Au scos fotografia din platou abia la sfirsitul emisiunii, cind au fost sunati de telespectatori, ei nu si-au dat seama deloc de greseala.
Tot la „Acces direct ” Madalin Ionescu a prezentat un episod din serialul LOST, ca fiind un accident – cica 2 avioane s-au ciocnit deasupra Amazonului iar unul dintre pasageri a fotografiat totul.
m.i., emisiunea respectiva exista doar fiindca tu te uiti! daca nu ai urnari astfel de emisiuni , ele ar disparea a doua zi. Se numeste societate de consum si tu consumator. gusturile nu se discuta?!
Corect si foarte bine exprimat adevarul acesta crud si brutal, care ne insoteste pe toti; si nu va fi niciodata altfel.
In alta ordine de idei, referitor la „picnicarii ” care lasa dupa ei dezastru (acest dezastru salasluieste in ei- aceasta nu e decat una din manifestarile exterioare ale lui), poate niste camere de luat vederi la fata locului nu ar pricinui o cheltuiala excesiva; pentru o cauza ca aceasta ar trebui sa se gaseasca cava bani.
Si inca ceva: sa ne temem tare daca se iau decizii gresite la nivel inalt, caci consecintele sunt concrete, se vad deja si se vor mai agrava, iar urmele saracirii se perpetueaza pe f.lungi perioade de timp, mai ales in comportamentul populatiei (la cei mai multi ma refer, nu la cei care gasesc rezolvari „sclipitoare” in orice situatii) si pierderea curajului, increderii in posibilitatea schimbarilor pozitive; scepticismul e cel mai perfid dusman al nostru, pt.fiecare in parte si pt toti la un loc; noi aplicam umorul ca metoda de anesteziere a situatiei, din pacate. Poate ca ar trebui sa studiem nu doar metodele stiintifice de marketing pentru dezvoltarea afacerilor, ci si metodele prin care, in istorie, tarile cu economie de piata au reusit sa aduca progresul la ele in tara-ca manifestare a pragmatismului aplicat la nivelul tarii, nu doar al individului, pe termen scurt. O suma de indivizi bogati nu fac bogatia tarii( dar ce mai spun eu, acestea se stiu de catre toata lumea)
Revolutie! vreti schimbare? vreti stop la toate prostiile si la saracie? REVOLUTIE. Cine spune ca nu e adevarat ca revolutia e ultima sansa a romanilor si se poate schimba ceva in bine fara revolutie,ala-i prost de merge pe langa papuci sau are interese sa spuna asa. Sa nu spuneti ca nu v-am zis… 🙂
Esentialul!
„Asa ca, nu, n-a murit un mare jurnalist. A murit un om. Jurnalistul a murit mai demult.”
Razvanele, aici ai zis-o bine! Jurnalismul a murit mai demult, asta e f clar! Tu te-ai prins, colegii tai au aflat? Eu propun sa va schimbati numele meseriei. De exemplu, unii isi vor putea spune entertenementi ( suna americanesc, cum cere moda, nu?), altii – propangadisti de partid(asta suna cam ca pe vremea PCR-ului , pt nostalgici ), altii mafioti-presari (asta pentru cei care prefera filme cu nasi, caracatitze si retele mafiote). Asteptam momentu’ de sinceritate, ca de cainta si pocainta nici nu mai poate fi vorba, stiu…
A murit un om. S-a dat stirea. Ajunge. Orice mediatizare, inclusiv acest editorial nu sunt „in memoriam”. Din contra! E mai buna tacerea in asemenea situatii decat circul lacrimogen la care se pricep asa-zisii jurnalisti.
alex, nu decizi tu ca ajunge. Povestea trebuie spusa complet. Pentru ca daca iar ne apucam sa tacem, ajungem si mai rau.