Școala sărăciei

La începutul Mileniului III, elevii din satul Fundu Răcăciuni, comuna Răcăciuni, învață în condiții de neimaginat. Cele trei corpuri de clădire ale școlii din sat sînt construite relativ recent, adică după anii 1960, însă pentru că nu s-au mai făcut nici un fel de investiții sau reparații capitale au ajuns într-o stare avansată de degradare. în clădirea în care învață o parte dintre elevii din ciclul gimnazial clasele sînt spațioase, însă pentru un neobișnuit al locului prima impresie este că s-a întors în timp. Băncile și scaunele sînt vechi și degradate, mobilierul din clase este inexistent, iar podeaua este atît de denivelată, încît ai crede că în săli au căzut bombe. Sobele sînt crăpate și fără portițe, iar fiecare foc care se aprinde pentru a încălzi spațiul de desfășurare a orelor de curs transformă clădirea într-un loc în care parcă s-ar arunca fumigene.
Și imaginea din holul de la intrare este la fel de dezolantă, pentru că în pardoseală gropile mai au puțin și se transformă în cratere. Ca și cum austeritatea locului nu ar fi suficientă, gradul de siguranță al clădirii a devenit o problemă pentru cei puși să administreze soarta școlii. După cutremurul de la sfîrșitul lunii octombrie, din tavanul uneia din sălile de clasă s-a desprins o bucată de tencuială chiar în timpul orei. Cimentul a căzut chiar pe un elev, lovindu-l la cap și pe o mînă. Pentru că nu au avut unde să-i mute, responsabilii școlii nu au avut altă soluție decît să păstreze desfășurarea cursurilor în aceleași clase. „Școala arată cum arată pentru că nu au fost făcute reparații capitale sau investiții. Nu sînt bani pentru investiții sau consolidări. în toamnă, pentru toate cele șase unități de învățămînt din comună am avut pentru reparații doar 75 de milioane de lei. De unde și bani pentru investiții?”, spune Elena Rotaru, directorul coordonator al școlilor din comuna Răcăciuni.
Ca și cum sărăcia lucie în care se zbate întreaga comunitate din Fundu Răcăciuni nu ar fi suficientă, mizeria completează tabloul sumbru al școlii din localitatea uitată de lume. Clasele nu mai erau măturate de zile bune, așa că mirosul de fum era completat de noroi, resturi de semințe sau hîrtii aruncate prin clasă. „Nu vine nimeni să facă curățenie. Am face noi curat, dar în școală nu sînt nici măcar mături sau coșuri de gunoi”, susțin elevii de la școala din Fundu Răcăciuni.
Cu toate acestea, la școala din Fundu Răcăciuni sînt opt profesori calificați, care în fiecare zi fac naveta din Bacău. Nemulțumiți că primăria Răcăciuni nu decontează contravaloarea transportului, mulți dintre ei se gîndesc să renunțe la postul de aici. „Este primul și ultimul an în care predau aici. Nu-mi convine să scot în fiecare zi din buzunar 60.000-70.000 de lei ca să plătesc transportul. Așa că nu mă mai gîndesc să stau aici și anul școlar viitor”, ne-a declarat un profesor de matematică. (Costinela BREAHNĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!