Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Clement, episcopul Romei

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfintelor Flora și Maria din Cordoba

Era odată un împărat, care se îngrijea foarte mult de împărăția sa. Era blînd și milostiv cu oamenii de sub stăpînirea lui, dar greșea, totuși, că nu avea luminarea cea cu dreaptă cunoștință, ci era stăpînit de îndrăcirea idolească. Avea și un sfetnic bun, împodobit cu toată evlavia față de Dumnezeu și înțelepciune. Acesta se întrista și se scîrbea pentru înșelarea împăratului și se ispitea să-l mustre, dar se oprea și se înfrîna, temîndu-se ca să nu fie pricinuitor de rău și lui și cunoscuților lui. Că multora mustrarea nu se face spre folos și, de aceea, el căuta vreme potrivită, pentru a-l trage spre bine. într-o noapte, împăratul i-a zis: „Vino, să ieșim și să umblăm prin cetate, poate vom vedea ceva de folos”. Și, plimbîndu-se, au văzut o rază de lumină strălucind în sus dintr-o fereastră. Privind spre fereastră, au văzut sub pămînt un loc ca o peșteră, în care ședea un om, petrecînd în cea mai de pe urmă sărăcie, îmbrăcat în zdrențe, avînd alături pe femeia lui care îi amesteca vinul. Iar bărbatul, luînd paharul, cînta și femeia lui îi făcea veselie, lăudîndu-l. Cei ce erau împreună cu împăratul s-au minunat că oamenii aceia, deși trăiau în sărăcie, fără casă și fără haine, petreceau o viață veselă ca aceea. Surprins, împăratul a zis către sfetnicul său: „Ce minune, prietene, că eu și tu n-am vrea niciodată o viață ca acești oameni, bucurîndu-se de o hrană și slavă ca aceea în care strălucim, în vreme ce această proastă și ticăloasa viață, pe unii oameni îi îndulcește și-i veselește”. Sfetnicul i-a zis: „O, împărate, pe cele ce vezi, să nu le înțelegi așa. Că viața aceasta înșelătoare îi veselește numai pe cei necunoscători. Ci aceasta este o taină creștinească. Că Dumnezeu nu silește pe nimeni spre El, ci prin fapte ne dă semne și chipuri, ca pe cei ce-L cunosc să-i ducă la âmpărăția cerească, iar pe cei ce nu voiesc a-L cunoaște, îi aruncă în osîndă veșnică fără nici un răspuns. Iar tîlcuirea este aceasta: noaptea este traiul vieții acesteia. Ieșirea împăratului este auzirea cuvîntului folositor de suflet, iar peștera cea adîncă este Biserica lui Hristos, văzută de Prooroci și zidită de Apostoli. Bărbatul și femeia, îmbrăcați în zdrențe, arată sufletul și trupurile dreptcredincioșilor creștini, îmbrăacate cu deplină curăție și cu smerenia cea bună. Cîntările reprezintă Scripturile cele insuflate de Dumnezeu. Veselia înseamnă omorîrea poftelor trupești, băutura și paharul, Sfîntul Sînge al lui Hristos, din care oamenii primesc viața veșnică, după cum zice Proorocul: „Se vor împărtași din îndestularea casei Tale”.
Iar Ioasaf a zis: „Arata-mi mie, parinte, toate cele ce graiesti, ca acestea toate ma bucura pe mine”. Iar Varlaam i-a zis: „In ceasul cand vei ajunge in pustie, atunci iti vei aduce aminte, despre cele vazute, si tuturor le vei spune”. Dumnezeului nostru slava. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!