Destul cu „duminica orbului”!

Ștefan RADU

Politicienii și-au epuizat timpul acordat pentru spectacolul electoral, pentru scheciurile cu promisiuni fel de fel și pentru gargara fără limite. Urmează verdictul! A venit vremea ca milioane de necunoscuți, oameni umiliți de sărăcia provocată de incompetența și hoția celor care au administrat treburile țării un deceniu și jumătate, să hotărască cine merită încrederea deplină. Oricît de siguri ar părea că sînt, candidații zîmbăreți de prin afișe au emoții imense pentru ceea ce va urma. Sondajele ce se înghesuie la publicare, sosite de la un partid sau altul, au menirea de a manipula opțiunile alegătorilor. Rezultatele trîmbițate pe toate canalele media sînt obținute după chestionarea a două-trei mii de indivizi. Cît de relevante pot fi ele? Ceea ce s-a întîmplat la alegerile locale în toată țara (și mai ales la Bacău!) demonstrează clar că prezența la vot poate schimba orice previziune. Cu cît vom fi mai mulți cei care ne vom asuma responsabilitatea de a alege pe unul sau pe altul dintre candidați, cu atît mai corectă va fi componența viitorului Parlament. în condițiile în care lehamitea produce o reacție de respingere a politicului, liderii formațiunilor implicate în procesul electoral vor jubila. De ce? Pentru că astfel surprizele se vor produce mai greu: vor veni să voteze doar „nucleele dure” ale partidelor, membrii și simpatizanții care, indiferent de oferta politică existentă, vor alege aceeași siglă și aceiași „mitici” ca și în precedentele scrutinuiri. Ei nu gîndesc, execută! De ce să-i lăsăm pe aceștia să decidă în locul nostru? Este prea mic (pentru a nu-l face) efortul de a ne deplasa pînă la secția de votare și de a pune ștampila acolo unde credem că este mai bine pentru familiile noastre, pentru copiii care cresc și – peste cîțiva ani – vor cere socoteală. Am asistat, zilele trecute, la o discuție între un funcționar tînăr și un coleg de-al său aflat în pragul pensiei. Tînărul îl ruga pe bătrîn: „Votează, dom’le, o dată și pentru noi, ăștia tinerii! Destul ai votat cu cei pe care i-ai iubit o viață…” Dincolo de tonul ironic am descoperit multă tristețe și disperare. O întreagă generație s-a săturat să tot aștepte o schimbare în bine a României. Pentru ei (și împreună cu ei) avem datoria de a „sacrifica” jumătate de oră din viața noastră, în zi de sărbătoare, pentru a ne exprima voința proprie – indiferent care este ea – și de a alege calea pe care trebuie să meargă țara în următoarea perioadă.

Alegerile de duminică sînt mai importante – poate – decît toate celelalte anterioare. Cei care vor ieși învingători de data asta, prin voința noastră, vor duce țara spre Europa. Costurile integrării, atitudinea demnă cu care vom intra în marea familie occidentală, primirea de care vom avea parte depind de cei care ne vor reprezenta la finalizarea negocierilor. în asemenea condiții, garnitura de la conducerea țării trebuie să fie compusă din segmente care să reprezinte cît mai multe dintre opțiunile electoratului. Dacă vom avea un parlament compus doar din două-trei formațiuni, o mare parte dintre români se vor simți trădați. Ei nu vor avea cu cine comunica pentru a aduce problemele lor în atenția celor care decid destinul națiunii. Chiar și de către partenerii externi vom fi receptați ca o curiozitate cîtă vreme vom vorbi lumii doar pe limba unor politicieni în mare parte compromiși. Nu-i lăsați să se aleagă între ei. Dacă ești nemulțumit de ceea ce se întîmplă în România, acum, duminică, ai șansa de a exprima direct acest mesaj. Ce rost are să cîrcotești patru ani și să taci exact în momentul cînd poți contribui la o schimbare reală?! După părerea mea, cei care nu fac efortul minim de a vota în cunoștință de cauză nu au nici un drept să se plîngă pentru ceea ce va urma în politica națională. Soluția este – cred – doar cea menționată mai înainte: votați cu întreaga voastră convingere că vor veni vremuri mai bune și alegeți politicienii în care aveți cea mai mare încredere. Citiți listele depuse de partide și dacă vă sînt pe plac primii patru-cinci candidați acolo puneți ștampila. Important este omul și abia apoi partidul. ceeași siglă și aceiași „mitici” ca și în precedentele s

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!