Tradiții creștine

Noaptea spaimelor și a ursitelor

La 30 noiembrie este sărbătoarea Sf.Andrei, Ocrotitorul României. Sfîntul Andrei, sau Andrei de Iarnă, Indrea, Ziua Lupului sau Moș Andrei, cum se mai numește ziua în calendarul popular, se sărbătorește de români la 30 Brumar.
„Indrea, Undrea sau Andrei vine, după cum scria G.Dem.Teodorescu, de la numele Sfîntului Andrei. Această lună fiind geroasă încît te înțeapă de parcă-ți bagă ace, andrele, cum se exprimă românul în limbaju-i familiar, focului îi vine să joace rolul principal”.
în noaptea de 29 spre 30 noiembrie tinerii ungeau cu căței de usturoi ferestrele și ușile caselor numind-o „Noaptea strigoilor”. Acești strigoi „fac hori pe la răspîntiile drumurilor, unde joacă cu strășnicie pînă la cîntatul cocoșilor”. în această noapte se ascund melițele, vasele se pun cu gura în jos, se păzesc vitele cu mare atenție. în unele satele băcăuane în dimineața de 30 noiembrie se juca „usturoiul” adus de fete și păzit peste noapte de o bătrînă, după care se împărțea la participanți, fiind folosit la vindecarea unor boli sau la farmece de dragoste.
Sfîntul Andrei, „cel dintîi chemat la apostolie”, pe care Iisus l-a făcut „pescar de oameni”, este socotit creștinătorul dacilor. El a predicat în Scytia Minor (teritoriul de azi al Dobrogei), Evanghelia. A propovăduit creștinismul în zona Mării Negre, ducînd vestea cea bună a învierii lui Cristos. A sfîrșit ca martir fiind prins și răstignit la Patras pe o cruce în formă de X cu capul în jos, denumită de atunci „Crucea Sfîntului Andrei”.
Sărbătorirea Sfîntului Apostol Andrei în fiecare an este un îndemn și un memento la regăsirea unității Bisericii lui Cristos din primele secole creștine. Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat ziua Sfîntului Andrei, ocrotitorul României, ca „sărbătoare națională din punct de vedere bisericesc”, propunîndu-se și „sărbătoare națională nelucrătoare împreună cu Ziua Națională a României, 1 Decembrie”.
în calendarul popular ajunul Sf.Andrei se mai numește și „Noaptea strigoilor”. E noaptea înfricoșătoare, cînd se adună lupii și lupoaica zămislește puii pe care îi va face de Sf.Gheorghe. Tot în ajun, dacă nu vrei să-ți mănînce lupii vitele sau hoții să nu-ți fure bucatele de pe cîmp, e bine să nu se toarcă, să nu se măture și să fie aruncat gunoiul afară și să nu dai bani cu împrumut. Călătorii sînt ocrotiți de sfînt ca la drum să nu-i atace și să nu-i mănînce lupii. Femeilor le este interzis a se spăla și pieptăna. Sarea este descîntată, după care se pune într-un ștergar gros și îngropată sub pragul ușii grajdului, fiind dezgropată doar de Sf.Gheorghe, cînd este amestecată cu tărîțe și se dă la vite ca acestea să fie ferite de farmece și rele, să nu cadă pradă lupilor. Tot acum, pentru ca să nu se ia mana vitelor, femeile presară mac în jurul lor, după cum merge soarele, descîntînd, iar pe cornul boului din dreapta se lipește o cruce de ceară. Ușile, ferestrele, țîțînile ușilor se ung cu usturoi în formă de cruce, ca strigoii să nu intre în casă. Pentru a fi iertat, trebuie să dea pomană săracilor și, printre altele, să fie descîntat de mușcătura de lup: „Pleacă vîlhul la rîu / Să bea apă: / Pe cale, / Pe cărare, / Se-ntîlnește / Cu N. / în cale: / âl mușcă, / Și-l tulbură, / Păsărică, / Furnică / Se făcu. / Pe bucen se sui / Bucenul s-aprinse. / Ploaia îl plouă, / Și-l stinse. / Maica Precista veni, / Cu trei bețe de alun, / Și cu para de argint / Să-i dea, / în gură să bea, / Leacul să-i dea. / Să rămînă N. / Curat, / Luminat / Ca aurul strecurat / Cum Dumnezeu l-a lăsat”.
Cea mai mare primejdie e a rosti în această noapte cuvîntul „lup” pentru că imediat te poți întîlni cu el. în această noapte ies strigoii din morminte, ci fiind, după cum arăta I.A.Condrea, „ființe omenești, bărbați sau femei, care vin pe lume cu o tichie sau căiță pe cap și șira spinării prelungită în formă de coadă nu prea lungă acoperită cu păr”. Este noaptea oamenilor-lup, noaptea vampirilor, zburătorilor și morților blestemați să n-aibă odihnă în morminte. Strigoii atacă pe cei care nu mănîncă usturoi, le sug sîngele și le mănîncă inima, victimele devenind ele însele strigoi. Cum arată un strigoi? Ziua ei sînt oameni obișnuiți, dar după miezul nopții, după ce adorm, sufletele lor părăsesc corpul care e mort și pleacă să se întîlneasă cu alți strigoi la răspîntii pustii sau unde s-au sinucis oameni. Strigoii sînt „înalți, cu ochi roșii, unghii lungi, corpul acoperit cu păr și pot fi recunoscuți de cei născuți în ziua de sîmbătă. La primul cîntat al cocoșilor strigoii intră din nou în morminte. Soțiile strigoilor, strigoaicele, dansează numai în jurul clopotnițelor de la biserici, fiind dezbrăcate și despletite. Deplasarea lor se face pe lopeți sau vătraie și după ce termină jocul se bat cu limbi de melițat cînepa și cu coase. âmpotriva strigoilor care vin și bat la ușile și ferestrele românilor se mănîncă usturoi și se ung tocurile ușilor, ferestrelor, grajdurilor, porțile, dar și coarnele și țîțele vacilor cu usturoi, făcîndu-se semnul crucii. Cadavrul despre care se bănuiește că ar fi strigoi se dezgroapă și în inimă i se înfinge un țăruș ascuțit, sau deasupra sicriului se va îngropa de viu un cocoș. Pînă la miezul nopții gospodinele trebuie să facă turta ciumei, iar vasele din casă se întorc cu gura în jos. Noaptea Sf.Andrei e propice pentru vrăji și farmece. într-un vas cu apă se pun crengi de măr. Acestea, dacă înfloresc pînă la Anul Nou, atunci va fi belșug și noroc. Din ramuri se fac și sorcove pentru Anul Nou. Tot acum se măsoară 9 cești cu apă care se toarnă într-o strachină așezată sub icoane. A doua zi se remăsoară așa și dacă va fi în plus cu măcar un strop, va fi noroc, iar de va scădea vor fi necazuri. Fetele de măritat pun sub perne 41 de boabe de grîu. Dacă noaptea visează că li s-au furat este semn că se va mărita în anul ce urmează.
Pe valea Berheciului fata de măritat se duce cu o lumînare de la Paști și privește în oglinda apei, sperînd să vadă chipul ursitului, iar altele fură resteul de la căruța unei familii ce s-au luat din dragoste și fac vrăji cu el.
în noaptea Sf.Andrei vorbesc toate animalele, dar cel care le ascultă poate să moară. Acum se deschid cerurile, îngerii coboară acompaniați de cîntecele cocoșilor, alungînd duhurile rele. Așa cum este vremea în noaptea Sfîntului Andrei, așa va fi toată iarna.
în Țara Moților există tradiția zgrimințeșilor sau a solomonarilor. în noaptea cu lună plină înțelepții scot din traista lor fermecată securea de fier cu care sparg gheața cerului. Ei sosesc călare pe bălani blînzi ca niște mielușei, avînd drept ajutoare Vîntoasele, făcînd pentru prima oară să înghețe apele, „se zămislesc punți lucitoare peste rîuri, spre bucuria copiilor”. Din caverne ies după 7 ani de învățătură purtînd cu ei „Cartea Solomonăriei”, Solomonarii. Ei sperie vîntoasele scoțînd fulgere pe nări. Vîntoasele care pînă acum au stat ascunse în peșteri, sau în butoaie, ulcioare și chiar fluierele ciobanilor tind „să vînturească” viețile gospodarilor și ale copiilor. âmpotriva lor se folosește „iarba vînturilor”, descîntînd copiii:
„Vîntoaselor, ce-i pă sus rămîie a vost,
Ce-i pă jos rămîie a nost!”
Eugen ȘENDREA. / Maica Precista veni, / Cu trei bețe de alun, / Și cu para de argint / Să-i

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!