Sinaxar romano-catolic: Sfîntul Eligiu
Din învățăturile Sfîntului Efrem Sirul: „De multe ori vrăjmașul sfătuiește pe om: «Ești încă tînăr, îndulcește-te din poftele tale. Socotește cîți nu s-au desfătat și în lume și nici de veșnicele bunătăți nu s-au lipsit. Și tu ești tînăr, mănîncă, bea, veselește-te cu bunătățile lumii acesteia și la bătrînețile tale te vei pocăi. Pentru ce voiești de la o vîrstă ca aceasta să-ți topești trupul?” Vin apoi bătrînețile și el, vicleanul, aduce atunci graiuri din dumnezeieștile Scripturi și zice: «Omule, suspini și te îndoiești de mila lui Dumnezeu și îl faci pe Dînsul nemilostiv? Dumnezeiasca Scriptură propovăduiește că Dumnezeu este milostiv și iubitor de oameni. Au nu cunoaște El că ești bătrîn, slab și neputincios? Nu știe El că nu poți să postești, nici să priveghezi, nici pe jos să te culci? Nu l-ai auzit pe Dînsul, zicînd în Evanghelie că și cei ce slujesc din tînără vîrstă, și cei din vîrsta de mijloc, precum și cei bătrîni, iau plata întocmai? Că așa a zis în Evanghelie: și cei ce au venit din ceasul întîi, ca și cei din ceasul al treilea, și cei din al șaselea și cei din al nouălea, ca și cei din al unsprezecelea ceas, aceeași plată au luat.» Cu asemenea cuvinte vine duhul rău către cei ce știu Scripturile, ca nici la tinerețe, nici la bătrînețe să nu-i lase să-și plîngă păcatele. Iar către cei mai simpli, bătîndu-i cu sabia deznădejdii, spune: «Omule, ce gîndești? Ce te amăgești singur, zicînd că Dumnezeu este Dumnezeu al celor ce se pocăiesc? Ai fost desfrînat, ai tîlhărit, ai ucis, ai furat, ai mințit, ai jurat strîmb! Ce nădejde de mîntuire mai ai? Ai pierit. Drept aceea îndulcește-te acum de poftele tale. Pe cele de dincolo le-ai pierdut. Vezi, de acestea de aici să nu te lipsești!» Acestea sînt graiurile diavolului. Ale lui Hristos sînt tocmai dimpotrivă: «Ai pierit, dar poți să te mîntuiești. Ai fost desfrînat, dar poți să te faci întreg înțelept». Cînd Petru a zis: «De cîte ori voi ierta fratelui meu cînd se pocăiește?» I-a răspuns Hristos: «De șaptezeci de ori cîte șapte». Adică întotdeauna. însă, omul, așa cum va fi găsit la sfîrșitul său, așa se va judeca ori în bine, ori în rău.
Să nu ne plecăm vrăjmașului celui ce ne sfătuiește rău, ca să ne piardă. Ci să credem că este judecată și răsplatire și pentru fapte, ca și pentru cuvinte și pentru gînduri. Acestea toate știindu-le să fim pregătiți, ca cei potrivnici, neavînd ce să zică rău împotriva noastră în ziua înfricoșatei judecăți, să aflăm odihna cu cei ce se tem de Domnul și împreună cu toți aceștia să slujim binele: «Că fără fapte, credința este moartă», precum și faptele, fără de credință, sînt moarte. Că este cu neputință ca cineva, îmbuibîndu-se, să intre în âmpărăția Cerurilor. Pentru aceasta se cuvine să fim gata în tot ceasul, ca nu cumva, fără de veste, fiind chemați, să ne aflăm nepregătiți.Căci atunci vor suspina pentru noi Sfinții îngeri, iar răii draci vor rîde în hohote.” (Constantin GHERASIM) «Că fără fapte, credința este moartă», precum și fap
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.