Ștefan RADU
Nicolae Titulescu le spunea guvernanților români din perioada interbelică să fie atenți la treburile țării: „Dați-mi o bună politică internă și vă voi da o bună politică externă!”. Cît de adevărate sînt vorbele lui și astăzi! După aproape patru ani de eforturi reale, ministrul Geoană se găsește în situația de a se declara neputincios în a-i mai îndupleca pe prietenii lui occidentali să fie îngăduitori cu zbînțuratica de Românie. Aceeași tristețe cred că o resimte și ministrul Apărării, cel care a modelat Armata Română tăind în carne vie într-o instituție pe care toată lumea o credea expresia conservatorismului absolut. Drept recompensă, iată, la începutul lui aprilie, vom defila în cadența NATO, alături de noii noștri aliați. Un succes pe care administratorii treburilor interne nu l-au înțeles pe deplin, confundînd victoria militarilor cu garanția pentru ei de a salva aderarea la UE. Fals! Potlogăriile cu aviz de la nivel ministerial, licitații dirijate de la centru, numiri în fruntea instituțiilor doar pe criterii politice sînt realități pe care vest-europenii nu le înghit la fel de ușor precum cetățeanul turmentat de pe la noi.
În Decembrie ’89, eram fascinat de explozia de solidaritate a românilor. Fiecare era dispus să dea o mînă de ajutor, să participe la schimbările extraordinare pe care le speram. Visam la o Justiție echitabilă, la instituții de stat respectate și dispuse să spună, de fiecare dată, adevărul, la o economie liberă, unde cei cu inițiativă și idei originale să poată crea plus-valoare. Cu ce ne-am ales? Cu distrugerea, de la un an la altul, a tuturor acestor simboluri. Unii s-au arătat a fi mai presus de lege, premierul ne minte de la o lună la alta (voi explica afirmația) și ne-am trezit într-o junglă a afacerilor unde toți maradoniștii și escrocii au devenit miliardari cu funcții prin partide. Cum ne minte prim-ministrul nostru drag? Vă mai amintiți cu cîtă mînie proletară făcea semantică, prin noiembrie, pe la toate posturile de televiziune (el și subordonații lui) pentru a ne convinge că deja am primit statutul de economie de piață funcțională? Atunci considera drept rău-voitor pe orice ziarist care-l contrazicea. Iată că mai ieri, în comunicatul oficial prilejuit de remanierea Executivului, același domn Năstase anunță drept obiectiv al noii echipe obținerea statutului de economie funcțională de piață! Măi să fie! Oare cine a chiulit la orele de limbă română? Sau, poate, la cele de etică?…
În cine (și în ce) să mai creadă românii? Primarul Funar, la Cluj, a transformat tricolorul în circ electoral, generalii Armatei Române sînt arestați pentru că se dedau la găinării, televiziunile naționale au statuat violurile și crimele drept știri de maxim interes, prin ziare sînt promovați indivizi care cotizează consistent pe la partide și pe la biroul de publicitate. Acestea sînt simbolurile pe care le percep mai ales cei tineri. Ei nu au avut parte de prea multă experiență de viață. Din ce au văzut pînă acum ajung să se întrebe: „La ce bun să muncești pentru două-trei diplome universitare dacă banii îi fac valutiștii, la colț de stradă?” Cîți academicieni, cercetători, mari oameni de cultură au ajuns primari, prefecți, senatori sau miniștri? Sau cîți dintre aceștia își permit mașini de lux și vacanțe în ținuturi exotice (unde cazarea pentru o noapte costă peste mia de euro)? Majoritatea dintre ei duc o viață modestă în comparație cu opulența analfabeților ajunși mari mahări de tranziție. Culmea este că, într-o asemenea conjunctură, buna politică internă pe care o reclama Nicolae Titulescu în urmă cu 70 de ani cu astfel de lideri ar trebui să o realizăm. În ce măsură este posibil, vom vedea la finele anului 2005. La urma-urmei, noi i-am ales, i-am ajutat să-și agonisească averile, așa că n-avem de ce să cîrcotim acum. Poate doar prin iunie și prin noiembrie, la vot…
Lasă un răspuns