Sinaxar ortodox: Pătimirea Sfîntului Mucenic Elefterie

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfintei Cristina

Dinaintea porților cetății Constantinopolului era o mănăstire, ce se numea Olimp, în care era biserica zidită cu hramul celor cinci Sfinți Mucenici: Eustratie, Avsentie, Evghenie, Mardarie și Orest. Acolo erau un obicei vechi ca, la praznicul acelei mănăstiri, să vină împăratul și patriarhul pentru a-i pomeni pe Sfinții Mucenici și a le dărui cele de trebuință călugărilor. La acel așezămînt era obiceiul ca nimeni să nu agonisească nimic, nici sate, nici vii, ci să se dea pe sine în purtarea de grija a Sfinților Mucenici și să ia aminte la mîntuirea lor. Și, de vreme ce se păzea porunca celui ce o dăduse, nici Sfinții Mucenici nu se depărtau de mănăstire, îngrijindu-se de cele de trebuință. Darul lui Dumnezeu obișnuiește să mai pună la încercare omul, pentru a arăta că cei ce nădăjduiesc și caută spre El, nu se lipsesc de tot binele. Deci, vrînd și mai mult a proslăvi locul de pomenire al Mucenicilor Săi, răbdători de chinuri, și a cerceta cu darul Său pe cei ce slujeau, a rînduit să fie, în vremea praznicului, o furtună grozavă dinspre mare și ploaie multă și un frig foarte mare, încît nimeni din cetate n-a venit la hramul Sfinților Mucenici. Deși cîntau slujba, monahii de acolo erau întristați, că nu aveau nici ce să mănînce și ziceau: „Mîine dimineață vom pleca de aici și ne vom risipi, muncind fiecare, unde va putea să-și afle cele de trebuință”. După ce s-a întunecat, a venit portarul către stareț și i-a zis: „Binecuvîntează, părinte, să aduc la tine pe un bărbat, care a venit de la împărat cu două cămile încărcate”. Și a intrat un bărbat luminat care a spus: „âmpăratul v-a trimis bucate și vin”. Apoi, le-a pus în beci, și au mîncat toți din bucate și au băut vin. La scurt timp, portarul a anunțat că și împărăteasa a trimit pește și bani, iar Patriarhul a binevoit să slujească Liturghia. Starețul, mirat, i-a întrebat pe vestitori unde vor rămîne peste noapte, iar ei au răspuns că vor să stea la mănăstire. Apoi, curios, i-a întrebat cum îi cheamă. Cel ce venise de la împăratul: „Eu mă numesc Auxentie”. Iar cel de la împărăteasă a spus că-l cheamă Evghesie. Cel ce adusese vasele de la patriarh s-a numit pe sine Mardarie. în vremea slujbei religioase au intrat în biserica doi bărbați. Iar starețul a spus să se citească pătimirile Sfinților Mucenici. însă monahii au refuzat. Un bărbat, din cei ce intraseră în biserică, a cerut să citească. Cînd a ajuns cu istorisirea la locul unde zicea: „A fost încălțat Eustratie cu încălțăminte de fier cu piroane ascuțite”, a lovit în pardoseala bisericii cu toiagul din mînă și acesta s-a făcut copac. Apoi, toți cinci mucenici s-au făcut nevăzuți. Cînd a ieșit din biserică, starețul a aflat beciul plin de pîine și de pește, iar butoaiele goale erau acum pline de vin. Atunci au vestit minunea petrecută, au proslavit pe Dumnezeu și au mărit pe Sfinții Săi Mucenici. Iar toiagul ce se făcuse copac l-au frînt și l-au împărțit, pentru binecuvîntare. Și multe tămăduiri s-au făcut în acea zi, cu rugăciunile Sfinților răbdători de chinuri. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!