Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Mucenic Ignatie Teoforul

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfinților Patriarhi Avraam, Isac și Iacob

Un sfînt părinte spunea că dracii nu pun în gîndul oamenilor toate patimile deodată, ci fiecare patimă are duhurile ei deosebite și hotărîte, care o seamănă în gîndul omului. Că unele duhuri se veselesc în necurățenii și în dulcețile întinăciunilor, iar alte duhuri se bucură în defăimări, la iuțime și la turbare; altele, la necaz; altele, în slava deșartă, și altele, la mîndrie. Fiecare din aceste duhuri dorește să pună în gînd ceea ce vede că primește sufletul cu dulceață. Și aceste duhuri nu-i supăra pe toți deopotrivă, nici răutatea lor nu o seamănă deopotrivă, ci foarte felurit, după vremuri și locuri, după prilej și după om. âși ajută unele altora și nu păzesc un șirori vreo rînduială. Căci se zice: „Căuta-vei la cei răi pricepere și nu vei afla.” însă, pe cît se poate, își dau oarecare înlesnire unele altora, în lupta lor împotriva noastră. Fiecare duh își păzește rînduiala și așa îl asuprește pe om, iar dacă este înfrînt va pleca de la el, dar îi lasă un alt duh, mai cuplit, spre răzbunare. Tebuie știut că nu toți dracii sînt la fel de sălbatici sau că au aceeași putere. La ei este felurită și lucrarea și puterea și ispitirea cu nevoitorii lui Hristos. Cu cei ce sînt începători în fapte bune și încă slabi, se luptă duhuri mai slabe, iar cînd acestea sînt biruite, atunci le urmează o treaptă de luptători mai mari. Dacă s-ar fi făcut, după măsura puterii omenești și nevoia luptei, nimeni, dintre nevoitori, n-ar fi putut răbda cumplita sălbăticie a diavolilor războinici. Nici n-ar fi putut sta omul împotriva lor dacă n-ar fi stat, mai întîi, Hristos, Iubitorul de oameniă
Credem că înșiși dracii, nu fără de osteneală și durere săvîrșesc această luptă, că au și ei griji și mîhnire. Cu deosebire cînd se lovesc în luptă cu anumiți bărbați tari și răbdători. Și, Sfîntul Apostol Pavel spune că: „Nu ne este nouă lupta împotriva sîngelui și a trupului, ci împotriva începătoriilor, a stăpîniilor și celelalte.” Iar unde este nevoință și luptă și ceartă, este nevoie de amîndouă părțile ce se împotrivesc, de grijă, de osteneală și de durere. Precum noi, biruindu-i pe dînșii, ne bucurăm, iar fiind biruiți, ne întristăm, așa și aceia pătimesc. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!