Crăciunul, sărbătoarea sufletului?

Decembrie e luna Crăciunului, a bucuriei. Nici o altă sărbătoare de peste an nu stîrnește atîta agitație. Totul e împodobit cu mult timp înainte: case, magazine, copaci, străzi și chiar dacă nu e un Crăciun complet, pentru că nu a nins, orașul pare a fi cuprins de spiritul sărbătorilor. în noaptea cea mai lungă de peste an, cînd cerurile se deschid nouă, muritorilor, cînd natura celebrează Crăciunul, ne bucurăm de lucrurile cele mai mărunte, de apropierea prietenilor, a familiei, de fiecare privire, de fiecare telefon. Bucuria sărbătorii nu se poate explica în cuvinte, totul merge altfel acum, parcă și timpul curge diferit. Crăciunul e și sărbătoarea colindelor, a cîntecelor care vestesc din casă-n casă nașterea Domnului. Acum, elevii care țin la tradiție se reunesc și merg să colinde profesorii, care le răsplătesc oboseala drumului și frigul cu veselie, vin fiert și prăjituri.
Am fost însă dezamăgită să aud, într-un reportaj, că tinerii cam de vîrsta mea nu știau obiceiurile specifice Crăciunului: colinda, steaua sau că în Ajun vor merge cu prietenii la „vreun bairam”. Ceea ce trebuia să fie o sărbătoare a sufletului s-a transformat într-o cursă nebună de a te afla la cea mai tare petrecere, de a cumpăra cele mai multe cadouri, de a avea cel mai mare brad. Nimeni parcă nu-și mai amintește în frenezia alergăturilor că e marea sărbătoare a Nașterii. încet-încet, Crăciunul riscă să se transforme într-o sărbătoare comercială, a schimbului de cadouri.
Tinerii preferă să petreacă Ajunul prin discoteci, puțini sînt cei care mai stau împreună cu familia pentru că o consideră demodată. Iar despre mersul cu colinda nici nu mai poate fi vorba: fie spun că sînt obosiți, fie sînt prea comozi să bată-n lung și-n lat orașul pentru a-l colinda pe profu’ de mate care i-a încheiat media 5. Chiar și mitul lui Moș Crăciun a dispărut. Tinerii cred că Moșul înseamnă numai daruri luate cu 2-3 zile înaunte; poate că punerea lor sub brad e ceva inutil atît timp cît se știe că el nu există cu adevarat, însă moșneguțul cu barba albă reprezintă simbolul generozității, al bunătății nemărginite. Fie că intră pe geam, pe horn sau pe ușă el aduce cadouri tuturor copiilor, el e cel care ne învață să dăruim necondiționat, din suflet. Poate că demitizarea lui e din vina reclamelor care l-au trsformat într-un moș modern, albastru, care coboară din elicopter pe o frînghie și aduce minute gratuite celor care au un telefon mobil. Moș Crăciun nu poate fi modernizat, nu e un utilaj, el va rămîne așa cum este, indiferent de timpuri.
Adevaratul Crăciun este poate al copiilor, ei sînt cei care încă mai cred în farmecul și magia sărbătorii, ei își lipesc nasul de geam să vadă primul fulg, ei îl așteaptă toata noaptea pe moșu’.
Nu bucatele contează, ci pregătirea lor, nu cît de mare e bradul, ci ornarea lui, nu cîți bani ți-au mai rămas, ci pacea pe care Crăciunul ți-o aduce în suflet. (Andreea LUPU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!